„A copia sau a nu copia?”. Partea a II-a: „Să copiem! Inelul lui Gyges este cheia succesului în viaţă”

1. Unul dintre miturile lui Platon este Mitul lui Gyges sau Inelul puterii, cuprins în cartea a doua din dialogul Republica. Pe scurt, povestea este aşa: un păstor foarte cinstit din cetate era pe câmp, când în urma unui cutremur se crapă pământul, păstorul coboară şi găseşte un inel fermecat care pus pe deget îl face invizibil. Platon se întreabă dacă acel om cinstit va folosi sau nu inelul ca să facă lucrurile pe care altfel nu ar fi avut voie. Concluzia este afirmativă: păstorul devine invizibil, iar în final se culcă cu regina şi îl omoară pe rege. Morala este că şi dreptul, şi nedreptul, dacă au posibilitatea de a face nedreptăţi şi să nu fie descoperiţi/sancţionaţi, vor face în final acelaşi lucru: vor încălca legile pentru binele propriu.
2. De ce copiază copiii la teste şi teze; de ce copiază tinerii la examene; de ce copiază adulţii la concursuri?! Foarte simplu: fie nu învaţă şi vor să treacă cu bine de test. Fie învaţă insuficient şi vor o notă mai mare decât cea pe care o merită. Fie au profesori care nu acceptă răspunsuri decât identice ca în curs. Fie e un concurs foarte greu unde câteva sutimi contează enorm pentru obţnerea postului sau pentru o repartiţie în oraşul preferat. Apoi, cum ai putea tu, student bun, să nu copiezi când vezi pe studenţii proşti cum copiază şi că există riscul ca tu să îţi pierzi bursa sau locul în cămin?! Şi cum să înveţi de plăcere la materii inutile sau care sunt predate de profesori nesuferiţi?! Să recunoaştem: lumea învaţă pentru note şi atât. Iar acum, când copiatul a devenit o afacere şi eşti îmbiat să încerci atâta tehnologie nouă (inelul modern al lui Gyges), ar însemna să nu fii în trend dacă nu faci asta.
Cum e posibil să se copieze?! Din cauza deficienţelor la sistemul de supraveghere şi de corectare. Să fim realişti: la orice examen funcţionează prezumţia de vinovăţie cu privire la trei categorii de participanţi. Mai întâi cu privire la candidaţi: cel puţin unii dintre cei prezenţi în sala de examinare sunt gata să copieze – de aceea avem personal care supraveghează. Apoi cu privire la supraveghetori: cel puţin unii sunt de acord să tolereze sau chiar dispuşi să iniţieze fraudarea de către elevi – de aceea avem camere video în sălile de examinare. Şi, în fine, cu privire la evaluatori: cel puţin unii sunt dispuşi să  încerce a corecta lucrările încălcând baremurile: de aceea lucrările de la examenele importante se predau lucrările având lipit colţul cu numele elevului şi de aceea avem posibilitatea reevaluării notei iniţiale de către o comisie de contestaţie.
3. Practica copiatul este extrem de extinsă: peste tot se copiază sau cel puţin se încearcă a se copia. Am arătat în partea întâi a articolului meu cât se sofisticate sunt metodele. Am primit de la o parte din cititori mesaje cu noi metode de copiere şi asigurări că, apelând la sprijinul studenţilor de la `Poli` îţi poţi face rost anul acesta de un sistem electronice de copiere care să evite bruiajul de anul trecut. Mi s-a mai spus de oameni care au terminat Facultatea de Drept şi care au copiat toată facultatea lor, inclusiv la acei profesori la care copiatul părea imposibil.
Aparent, situaţie este fără ieşire. Candidaţii/concurenţii par a-şi folosi inteligenţa în găsirea unor noi metode de copiat, iar profesorii par a fi extrem de doritori în a-şi vinde integritatea. Când copiatul şi corupţia îşi dau mâna, orice efort de combatere este nul. De aceea, o spun clar şi răspicat: a copia a devenit o virtute în Românie, alături de corupţie. Şi nu cred că se merită să renunţăm la aceste advărate “tradiţii“ ale poporului nostru.
4. Aşa că, lasaţi-i şi lăsaţi-ne să copiem! Cu toţii am făcut asta şi, dacă nu am făcut-o, cu toţii vom face asta când vom avea ocazia. Suntem damnaţi să trişăm, să înşelăm, să copiem, să furăm, să corupem. Iar noi ne mândrim cu asta.
Stimaţi dascăli, continuaţi cu extraordinara practică de a pune elevul/studentul să reproducă ce le spuneţi dvs la ore/curs sau ce este scris în cursuri. Aţi tranformat învăţământul românesc într-o uriaşă fabrică de reproducere: dvs spuneţi, noi repetăm şi gata. Cu cât mai fidelă e reproducerea, cu atât mai mare e nota. Ne mai mirăm că elevii şi studenţii vor să răspundă la un test exact cum le-aţi predat la clasă şi cea mai bună soluţie este, evident, copiatul?! Nu. După cum nu ne mirăm nici că sunt profesori care nu acceptă să dai răspunsuri din cartea altui profesor. După cum nu ne mirăm nici că sunt asistenţi universitari care primesc studenţii la examene numai dacă fac dovadă că au cumpărat cartea profesorului.
Stimaţi supraveghetori, nu mai staţi de pază când daţi teste elevilor. Veţi scăpa de nevoia de a fi atenţi dacă odată cu subiectele le daţi şi răspunsurile, deja e practică împânzită în România. Apoi lăsaţi-i în lumea lor, pe Facebook. De camerele video deja aţi învăţat cum să vă: staţi în zona lor neacoperită de unde le dictaţi copiilor răspunsurile. În felul acesta veţi acea sute de lucrări identice, cum s-a întâmplat în aceste zile la un anonim liceu din nordul ţării, şi vă veţi fi uşurat enorm munca: gândiţi-vă că veţi corecta o singură dată o singură lucrare!
Dragi elevi, nu mai învăţaţi nimic! Serios, doar acum pentru orice răspuns puteţi apela la google. Mergeţi la şcoală doar să vă luaţi diploma. Asta e o bucată de hârtie ce trebuie neaparat însoţită de o semnătură şi o ştampilă. De regulă, eliberarea ei costă: strângeţi şi voi de un protocol şi cereţi-I profului responsabil contul de card, îi puneţi banii direct acolo. Sau faceţi aşa, că am avut noi recent un caz: ca să nu bată la ochi voi îi cumpăraţi o bijuterie scumpă de la magazinul familiei sale, după care el duce înapoi bijuteria şi o răscumpără, reţinându-şi banii. După ce luaţi diploma de Bac (asta e prescurtarea de la un cuvânt care azi nu mai are vreo valoare, aşa că nu vă chinuiţi să îl reţineţi) mergeţi la o facultate, căci intrarea e la majoritatea doar pe bază de dosar; iar unde nu e pe bază de dosar e pe bază de “X“ şi “0“, aşa că nu trebuie să ştiţi limba română decât ca să citiţi puţin. Faceţi voi rost cumva de bani şi terminaţi facultatea, după care vă luaţi licenţa. Aici e simplu: sunt profesori sau asistenţi de profesori dispuşi contra unei sume rezonabile să vă vândă o lucrare dintr-un an anterior. Unii veţi fi tentaţi să vă luaţi mai multe diplome – cu cât mai multe, cu atât mai bine, părerea mea e că le puteţi folosi cu succes în camera voastră pe post de tapet.
Desigur, cei mai isteţi dintre voi veţi merge mai departe. După cum aţi învăţat deja de la părinţii, profesorii şi prietenii voştri, cu bani se poate cumpără orice în România. Aşa că orientaţi-vă curajos în domenii unde vă puteţi scoate apoi investiţia: în medicină, în poliţie, în justiţie (aici însă încercaţi metode noi de fraudat că suntem la curent cu astea vechi – vezi episodul anterior – şi e păcat să vă prindem.), în educaţie şi puţin mai încolo în politică. Dar după ce intraţi, nu fiţi nerăbdători să vă recuperaţi totul în primul an: acţionaţi încet cu încet; după care treceţi la lingouri de aur şi apoi la tablouri.
Stimată presă, am văzut că plagiatul e şi la voi la modă: preluaţi articole cuvânt cu cuvânt din alte părţi, preluaţi înregistrări, preluaţi fotografii. Vă sugerez să o faceţi în continuare şi dacă cineva încearcă să vă facă ceva să invocaţi nemernicia lor de a vă cenzura şi de a vă încălca nelimitata libertate de exprimare.
Stimaţi rectori, gândiţi-vă în mod serios să desfiinţaţi comisiile alea de etică din Universităţi. Nu au nici un rost! Plagiatul trebuie recunoscut şi de iure, că de facto există de mult. Nu trebuie să ne mai batem capul să demonstrăm că altcineva a creat ceva înaintea noastră: insistenţa înseamnă perseverenţă, iar repetiţia e mama învăţăturii. Zău că nu are importanţă autorul, ci doar conţinutul.
Stimate domnule ministru al educaţiei, vă rog să solicitaţi desfiinţarea acelei comisii de albit demnitarii plagiatori. Pe bune, ei au imunitate judiciară, e normal să o aibă şi pe cea plagiatară (ah, nu există acest cuvânt?! păi ar trebui inventat). Stimate domnule ministru al justiţiei, vă rog să faceţi demersuri pentru abrogarea infracţiunii de plagiat prevăzută azi în art. 141 din Legea nr. 8/1996. Jurisprudenţa pe acest subiect trebuie trecută în anale. În plus, rezolvăm şi problema persoanelor private de libertate care scot cărţi pe bandă rulantă respectând cuvânt cu cuvânt ce au spus mai marii din care se inspiră.
5. Să nu uităm ce ni se spune în România, cu mândrie nedisimulată: `cărţile din cărţi se fac`.

• Citeste si  “A copia sau a nu copia?!“ – Partea I

Ai informatii despre tema de mai sus? Poti contribui la o mai buna intelegere a subiectului? Scrie articolul tau si trimite-l la editor[at]contributors.ro