duminică, 31 ianuarie 2016

Declaratii SCANDALOASE. Se cere DEMISIA ministrului Sănătăţii

31 Ian 2016 - 11:50
Declaratii SCANDALOASE. Se cere DEMISIA ministrului Sănătăţii guv.ro


Vicepreşedinta Alianţei Liberalilor şi Democraţilor (ALDE), deputata Graţiela Gavrilescu, solicită, printr-un comunicat difuzat duminică dimineaţa, demisia ministrului Sănătăţii, Patriciu Achimaş-Cadariu, căruia îi impută declaraţii "intolerabile" şi " jignitoare la adresa poporului român".

"Alianţa Liberalilor şi Democraţilor consideră intolerabile declaraţiile ministrului Sănătăţii Patriciu Achimaş-Cadariu, conform cărora sistemul sanitar românesc este peste media societăţii româneşti şi dacă 'Vrem o ţară ca afară? Perfect, hai să muncim ca afară!'", se arată într-un comunicat al ALDE remis AGERPRES.

Potrivit vicepreşedintei ALDE, Graţiela Gavrilescu, citată în comunicat, "aceste declaraţii ale ministrului Sănătăţii sunt jignitoare la adresa poporului român".

"Mi se pare incalificabil modul de gândire al ministrului Patriciu Achimaş-Cadariu. Sunt revoltată în primul rând ca român, iar ca parlamentar şi membru al Comisiei pentru sănătate şi familie a Camerei Deputaţilor solicit demisia ministrului Sănătăţii!', declară Gavrilescu.

Deputata ALDE susţine că această declaraţie a ministrului Sănătăţii "nu face altceva decât să fie în linia declaraţiilor altor miniştri ai Guvernului Cioloş care şi-au arătat dispreţul faţă de România şi de români".

"După ce ministrul Finanţelor Publice, doamna Anca Paliu Dragu, i-a îndemnat pe români să muncească şi pe doi lei, pentru că aşa se practică în alte state, iar ministrul Tineretului şi Sportului, doamna Elisabeta Lipă, a interzis intonarea imnului de stat al României la competiţiile sportive interne, a venit rândul domnului Patriciu Achimaş. Este inadmisibil ca un tehnocrat, un ministru care a practicat chiar el meseria de doctor să îşi arate dispreţul faţă de societatea românească. După domnul ministru, românii au sistemul sanitar pe care îl merită, deoarece muncesc prea puţin. Aş vrea să propun românilor un exerciţiu de imaginaţie, dar şi celor din spectrul politic: dacă era un ministru al Sănătăţii numit politic, cât credeţi că mai rămânea în funcţie pentru o asemenea declaraţie jignitoare la adresa românilor?", arată vicepreşedinta ALDE.

Deputata Graţiela Gavrilescu consideră că "o asemenea jignire la adresa cetăţenilor români nu poate să rămână nesancţionată de către premierul României, Dacian Cioloş, dar nici de către societatea civilă".

"Primul ministru ar trebui să aibă în vedere schimbarea imediată din funcţie a domnului ministru Patriciu Achimaş-Cadariu', conchide vicepreşedinta ALDE. 

joi, 21 ianuarie 2016

SRI CONDUCE ROMANIA. NICI CSAT NU-L POATE CONTROLA – Nu exista sanse sa-i aflam pe acoperitii din Justitie. Consilierul lui Klaus Iohannis, Dan Mihalache: „CSAT nu are instrumente pentru a verifica 23.000 de magistrati... CSAT poate sa ia acele declaratii si sa le trimita institutiilor, iar institutiile raspund. Raspunsul a fost: nu exista ofiteri acoperiti. Nu exista capacitati proprii ale CSAT de a umbla dupa ofiteri acoperiti. Eu am anumite dubii asupra acestei proceduri”

SRI CONDUCE ROMANIA. NICI CSAT NU-L POATE CONTROLA – Nu exista sanse sa-i aflam pe acoperitii din Justitie. Consilierul lui Klaus Iohannis, Dan Mihalache: „CSAT nu are instrumente pentru a verifica 23.000 de magistrati... CSAT poate sa ia acele declaratii si sa le trimita institutiilor, iar institutiile raspund. Raspunsul a fost: nu exista ofiteri acoperiti. Nu exista capacitati proprii ale CSAT de a umbla dupa ofiteri acoperiti. Eu am anumite dubii asupra acestei proceduri”

Marţi, 19 ianuarie 2016 16:34 | Scris de George TARATA | pdf | print | email
Iata cat de serios este raspunsul Administratiei Prezidentiale in ceea ce priveste pretinsa inexistenta in Justitie a colaboratorilor si acoperitilor serviciilor secrete. Desi anumiti membri ai CSM au anuntat cu mare fast comunicatul Presedintiei cum ca nu sunt acoperiti printre judecatori si procurori, nici macar consilierul presedintelui Klaus Iohannis, Dan Mihalache (foto), nu este convins de veridicitatea acestui raspuns. Asta se intelege dintr-o declaratie de marti, 19 ianuarie 2016, facuta de Mihalache, seful cancelariei presedintelui.
Intrebat fiind despre problema acoperitilor din Justitie, consilierul lui Iohannis a inceput prin a spune ca subiectul i se pare unul hazardat si ca are sentimentul ca cineva se afla in campanie electorala in justitie pe aceasta tema. Ulterior insa, Dan Mihalache si-a exprimat scepticismul in legatura cu posibilitatea CSAT de a verifica declaratiile date de magistrati pe proprie raspundere, potrivit carora nu sunt lucratori sau ofiteri ai serviciilor de informatii. Consilierul lui Iohannis a explicat ca CSAT nu are instrumente de a verifica toate aceste declaratii si ca nu poate altceva sa faca decat sa le trimita institutiilor abilitate, adica serviciilor secrete, care sa raspunda. Cu alte cuvinte, CSAT intreaba la SRI, SIE si celalalte servicii daca au acoperiti in Justitie, iar acestea raspund. Evident, raspunsul nu poate fi decat unul singur, si anume ca nu exista lucratori, colaboratori sau ofiteri printre judecatori si procurori, caci este limpede ca niciun serviciu nu si-ar deconspira oamenii sau reteaua.
Cireasa de pe tort a venit insa la finalul declaratiei. Dan Mihalache, poate cel mai apropiat colaborator al presedintelui Klaus Iohannis, a precizat ca are anumite dubii in ceea ce proveste aceasta procedura referitoare la depistarea acoperitilor din Justitie.
Afirmatiile lui Dan Mihalache sunt extrem de grave. Asta intrucat ele arata, in opinia noastra, ca raspunsul Administratiei Prezidentiale despre faptul ca nu ar exista acoperiti in Justitie nu este altceva decat praf in ochi si o batjocura la adresa asociatiile profesionale ale magistratilor si la adresa judecatorilor si procurorilor de buna credinta. Aceleasi declaratii confirma, pe de alta parte, ca SRI este institutia care conduce Romania, in conditiile in care nici macar CSAT nu poate controla daca informatiile oferite de acest serviciu sunt sau nu veridice.
Pe de alta parte, ne intrebam: de unde au scos colaboratorii lui Iohannis cifra de 23.000 de magistrati?
Iata declaratia lui Dan Mihalache:
Mi se pare un pic hazardat si am sentimentul ca cineva e intr-o campanie electorala in justitie prin tema asta. Exista obligatia legala, nu noi am introdus-o, pare-mi-se e din 2005 sau 2006 ca CSAT sa verifice aceste lucruri. Daca ma intrebati pe mine, e un pic complicat si nu vad aici foarte bine rolul CSAT si poate intr-o zi aceasta prevedere ar trebui regandita, pentru ca CSAT nu are instrumente la dispozitie pentru a verifica 23.000 de magistrati. Daca imi aduc aminte bine de la colegul meu Oprisor (n.r. - Ion Oprisor, consilier prezidential pe probleme de securitate nationala), cam asta era cifra. CSAT poate sa ia acele declaratii pe proprie raspundere si sa le trimita institutiilor (n.r - serviciilor secrete), institutiile raspund. Raspunsul institutiilor acesta a fost. Nu exista capacitati proprii ale CSAT de a umbla dupa ofiteri acoperiti. De aceea va spun ca eu am anumite dubii asupra acestei proceduri, dar acesta a fost raspunsul institutiilor statului”.
Presedintia Romaniei: „Nu sunt lucratori operativi, inclusiv acoperiti, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informatii”
Amintim ca Administratia Prezidentiala a anuntat, luni 18 ianuarie 2015, ca CSAT, din dispozitia lui Klaus Iohannis, a verificat veridicitatea declaratiilor date de magistrati in ceea ce priveste relatiile cu serviciile de informatii. Si ca nu exista nimic in neregula. Conform Administratiei Prezidentiale, in urma verificatilor, s-a constatat ca judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti, personalul de specialitate juridica asimilat acestora si personalul auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si parchetelor nu sunt lucratori operativi, inclusiv acoperiti, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informatii.
Prezentam raspunsul Administratiei Prezidentiale:
Din dispozitia Presedintelui Romaniei, domnul Klaus Iohannis, in anul 2015, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii a verificat, in conformitate cu prevederile art. 7, alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata, prin institutiile abilitate, la solicitarile Consiliului Superior al Magistraturii si ale Ministrului Justitiei, veridicitatea declaratiilor judecatorilor, procurorilor, magistratilor-asistenti, personalului de specialitate juridica asimilat acestora si personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si parchetelor, in sensul ca cei in cauza nu sunt lucratori operativi, inclusiv acoperiti, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informatii.
In urma verificarilor efectuate de catre institutiile abilitate, s-a constata

SRI CONDUCE ROMANIA. NICI CSAT NU-L POATE CONTROLA – Nu exista sanse sa-i aflam pe acoperitii din Justitie. Consilierul lui Klaus Iohannis, Dan Mihalache: „CSAT nu are instrumente pentru a verifica 23.000 de magistrati... CSAT poate sa ia acele declaratii si sa le trimita institutiilor, iar institutiile raspund. Raspunsul a fost: nu exista ofiteri acoperiti. Nu exista capacitati proprii ale CSAT de a umbla dupa ofiteri acoperiti. Eu am anumite dubii asupra acestei proceduri”

Marţi, 19 ianuarie 2016 16:34 | Scris de George TARATA | pdf | print | email
Iata cat de serios este raspunsul Administratiei Prezidentiale in ceea ce priveste pretinsa inexistenta in Justitie a colaboratorilor si acoperitilor serviciilor secrete. Desi anumiti membri ai CSM au anuntat cu mare fast comunicatul Presedintiei cum ca nu sunt acoperiti printre judecatori si procurori, nici macar consilierul presedintelui Klaus Iohannis, Dan Mihalache (foto), nu este convins de veridicitatea acestui raspuns. Asta se intelege dintr-o declaratie de marti, 19 ianuarie 2016, facuta de Mihalache, seful cancelariei presedintelui.
Intrebat fiind despre problema acoperitilor din Justitie, consilierul lui Iohannis a inceput prin a spune ca subiectul i se pare unul hazardat si ca are sentimentul ca cineva se afla in campanie electorala in justitie pe aceasta tema. Ulterior insa, Dan Mihalache si-a exprimat scepticismul in legatura cu posibilitatea CSAT de a verifica declaratiile date de magistrati pe proprie raspundere, potrivit carora nu sunt lucratori sau ofiteri ai serviciilor de informatii. Consilierul lui Iohannis a explicat ca CSAT nu are instrumente de a verifica toate aceste declaratii si ca nu poate altceva sa faca decat sa le trimita institutiilor abilitate, adica serviciilor secrete, care sa raspunda. Cu alte cuvinte, CSAT intreaba la SRI, SIE si celalalte servicii daca au acoperiti in Justitie, iar acestea raspund. Evident, raspunsul nu poate fi decat unul singur, si anume ca nu exista lucratori, colaboratori sau ofiteri printre judecatori si procurori, caci este limpede ca niciun serviciu nu si-ar deconspira oamenii sau reteaua.
Cireasa de pe tort a venit insa la finalul declaratiei. Dan Mihalache, poate cel mai apropiat colaborator al presedintelui Klaus Iohannis, a precizat ca are anumite dubii in ceea ce proveste aceasta procedura referitoare la depistarea acoperitilor din Justitie.
Afirmatiile lui Dan Mihalache sunt extrem de grave. Asta intrucat ele arata, in opinia noastra, ca raspunsul Administratiei Prezidentiale despre faptul ca nu ar exista acoperiti in Justitie nu este altceva decat praf in ochi si o batjocura la adresa asociatiile profesionale ale magistratilor si la adresa judecatorilor si procurorilor de buna credinta. Aceleasi declaratii confirma, pe de alta parte, ca SRI este institutia care conduce Romania, in conditiile in care nici macar CSAT nu poate controla daca informatiile oferite de acest serviciu sunt sau nu veridice.
Pe de alta parte, ne intrebam: de unde au scos colaboratorii lui Iohannis cifra de 23.000 de magistrati?
Iata declaratia lui Dan Mihalache:
Mi se pare un pic hazardat si am sentimentul ca cineva e intr-o campanie electorala in justitie prin tema asta. Exista obligatia legala, nu noi am introdus-o, pare-mi-se e din 2005 sau 2006 ca CSAT sa verifice aceste lucruri. Daca ma intrebati pe mine, e un pic complicat si nu vad aici foarte bine rolul CSAT si poate intr-o zi aceasta prevedere ar trebui regandita, pentru ca CSAT nu are instrumente la dispozitie pentru a verifica 23.000 de magistrati. Daca imi aduc aminte bine de la colegul meu Oprisor (n.r. - Ion Oprisor, consilier prezidential pe probleme de securitate nationala), cam asta era cifra. CSAT poate sa ia acele declaratii pe proprie raspundere si sa le trimita institutiilor (n.r - serviciilor secrete), institutiile raspund. Raspunsul institutiilor acesta a fost. Nu exista capacitati proprii ale CSAT de a umbla dupa ofiteri acoperiti. De aceea va spun ca eu am anumite dubii asupra acestei proceduri, dar acesta a fost raspunsul institutiilor statului”.
Presedintia Romaniei: „Nu sunt lucratori operativi, inclusiv acoperiti, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informatii”
Amintim ca Administratia Prezidentiala a anuntat, luni 18 ianuarie 2015, ca CSAT, din dispozitia lui Klaus Iohannis, a verificat veridicitatea declaratiilor date de magistrati in ceea ce priveste relatiile cu serviciile de informatii. Si ca nu exista nimic in neregula. Conform Administratiei Prezidentiale, in urma verificatilor, s-a constatat ca judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti, personalul de specialitate juridica asimilat acestora si personalul auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si parchetelor nu sunt lucratori operativi, inclusiv acoperiti, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informatii.
Prezentam raspunsul Administratiei Prezidentiale:
Din dispozitia Presedintelui Romaniei, domnul Klaus Iohannis, in anul 2015, Consiliul Suprem de Aparare a Tarii a verificat, in conformitate cu prevederile art. 7, alin. (3) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecatorilor si procurorilor, republicata, prin institutiile abilitate, la solicitarile Consiliului Superior al Magistraturii si ale Ministrului Justitiei, veridicitatea declaratiilor judecatorilor, procurorilor, magistratilor-asistenti, personalului de specialitate juridica asimilat acestora si personalului auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si parchetelor, in sensul ca cei in cauza nu sunt lucratori operativi, inclusiv acoperiti, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informatii.
In urma verificarilor efectuate de catre institutiile abilitate, s-a constatat ca judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti, personalul de specialitate juridica asimilat acestora si personalul auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si parchetelor nu sunt lucratori operativi, inclusiv acoperiti, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informatii.
Rezultatele verificarilor au fost comunicate atat Consiliului Superior al Magistraturii, cat si Ministerului Justitiei, in functie de institutia care a solicitat efectuarea acestora”.
Accesari:2316

Comentarii

t ca judecatorii, procurorii, magistratii-asistenti, personalul de specialitate juridica asimilat acestora si personalul auxiliar de specialitate al instantelor judecatoresti si parchetelor nu sunt lucratori operativi, inclusiv acoperiti, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informatii.
Rezultatele verificarilor au fost comunicate atat Consiliului Superior al Magistraturii, cat si Ministerului Justitiei, in functie de institutia care a solicitat efectuarea acestora”.
Accesari:2316

Comentarii

RAZBOI PENTRU PUTERE – Adrian Severin: “Presedintele a devenit 'lider suprem real' avand un Guvern personal si un Parlament de mucava. Va putea tolera un asemenea sef concurenta 'dictaturii procurorilor'? Functia curatirii terenului pentru interesele straine a fost exercitata de sistemul judiciar. Balaurul cu trei capate (odiosul trinom) va opune o rezistenta totala impotriva celui care va incerca sa il bage inapoi in sticla fermecata din care l-a scos ucenicul vrajitor Traian Basescu”

RAZBOI PENTRU PUTERE – Adrian Severin: “Presedintele a devenit 'lider suprem real' avand un Guvern personal si un Parlament de mucava. Va putea tolera un asemenea sef concurenta 'dictaturii procurorilor'? Functia curatirii terenului pentru interesele straine a fost exercitata de sistemul judiciar. Balaurul cu trei capate (odiosul trinom) va opune o rezistenta totala impotriva celui care va incerca sa il bage inapoi in sticla fermecata din care l-a scos ucenicul vrajitor Traian Basescu”

Miercuri, 20 ianuarie 2016 14:46 | Scris de E.D. | pdf | print | email
Fostul europarlamentar Adrian Severin nu vede cu ochi buni dorinta Presedintelui Klaus Iohannis de a avea “un Guvern personal” si un “Parlament de mucava”, stiut fiind ca “in acelasi spatiu nu pot convietui doua dictaturi: una a executivului si alta a magistratilor". In ultima parte a analizei pe care Lumeajustitiei.ro a prezentat-o in episoade, fostul social-democrat, Adrian Severin, vorbeste despre telejustitie si combaterea ei, despre umanizarea justitiei si despre dictatura din Romania, care porneste de la varf, de la Presedintele Republicii. Cu acest prilej, Severin releva ca ar fi de neacceptat pentru un “lider suprem real” cum sustine ca a devenit Iohannis, sa tolereze concurenta “dictaturii procurorilor” si este iminenta o lupta de eliminare a uneia dintre ele. Intr-o asemenea confruntare, sustine Adrian Severin, victoria apartine puterii executive.
Pe de alta parte, in ultima parte a analizei sale, Adrian Severin vorbeste despre actiunile procurorilor si derapajele acestora, care vin ca o ingradire a drepturilor justitiabililor.
Fostul europarlamentar PSD considera ca se impune tragerea la raspundere si pedepsirea severa, prin exluderea din magistratura, a procurorilor care scurg informatii din dosare, practica “de cele mai multe ori folosita in lupta politica”.
Adrian Severin opineaza ca este necesar ca in Romania sa se revina la regulile clasice ale stiintei dreptului procesual penal pentru a fi oferite garantii concrete celor vizati de anchete ca nu fac obiectul unor campanii mediatice de denigrare cu ajutorul unor acte din dosar, scurse in spatiul public cu acest scop.
In acest sens, fostul eurodeputat social-democrat afirma ca se impune ca in lege sa fie reflementat in clar faptul ca procedurile de urmarire penala sunt nepublice si ca nu pot face obiectul nici unei comunicari catre mass media. Aceasta masura se impune pentru a nu se mai incalca cu buna stiinta prezumtia de nevinovatie de care fiecare om ar trebui sa beneficieze garantat.
Pe de alta parte, Adrian Severin analizand actiunile parchetelor, aduce in atentia publica excesul de catuse facut de procurori “ca acte de umilire, ca pedepse deghizate sau, mai rau, ca metode de tortura morala. Din acest motiv, Severin arata ca este necesar ca CSM sa recomande, eventual la propunerea Ministrului Justitiei sa se impuna catusele la masura arestului preventiv doar ca o masura de siguranta.
O alta tema atinsa de Adrian Severin se refera la supraaglomerarea penitenciarelor si necesitatea unei mai bune organizari in cadrul acestora. In acest sens, Adrian Severin afirma ca o lege a amnistiei si gratierii ar fi utila, desi in prezent nu este populara. O varianta la legea amnistiei si gratierii ar fi diversificarea formelor de executare a pedepselor privative de libertate.
Prezentam in continuare ultima parte a analizei efectuate de Adrian Severin:
"5. Combaterea „telejustitiei”

Combaterea „telejustitiei” ca forma de injustitie, este o masura pe cat de simplu de luat, pe atat de eficienta si plina de consecinte pozitive.

Coruptia in Romania este mare si a dobandit caracter sistemic. Fara indoiala ca trebuie combatuta cu fermitate.

Combaterea ei in strada este, insa, o solutie nu doar falsa ci si contraproductiva. Cei mai mari corupti, avand bani destui pe care sa ii bage in propaganda mediatica, profita de scoaterea procesului in mass media, pentru a-si face acolo o „statuie” la umbra careia justitia (procurori si judecatori deopotriva) isi pierde libertatea de a gandi si decide. Dimpotriva, acuzatii fara vina (nu neaparat pusi sub urmarire cu rea credinta ci din cauza unor suspiciuni care se cer clarificate), fara bani (tocmai pentru ca nu au furat), cad victima judecatii pripite a oamenilor necajiti in cautare de explicatii si vinovati pentru neimplinirile lor, oameni care, fara a cunoaste toate detaliile spetei si inainte ca toate probele sa fi fost administrate, trag concluzii nedrepte si violeaza cu brutalitate prezumtia de nevinovatie. Condamnarea „strazii”, desi neintemeiata si nelegala, devine adesea atat de puternica incat magistratii nu mai au resursele psihologice necesare spre a o contrazice si se vad siliti a o confirma, chiar impotriva convingerilor lor. Acestea nu sunt erori judiciare ci crime judiciare. Ele nu reduc coruptia ci o adancesc, favorizand manipularea politica a actului de justitie.

Toate acestea sunt motive pentru a se reveni la regulile clasice ale stiintei dreptului procesual penal si a reinstaura cu garantii concrete, principiul potrivit caruia urmarirea penala este confidentiala in timp ce (doar) procesul in fata judecatorilor este public. Despre ce garantii ar putea fi vorba? Le voi prezenta pe scurt.

In primul rand ar trebui clarificat prin lege ca toate datele privind procedurile de urmarire penala sunt nepublice si ca nu pot face obiectul nici unei comunicari catre mass media. Intre curiozitatea publicului si dreptul la imagine al persoanei, cea din urma trebuie sa aiba intaietate. Altminteri eficacitatea prezumtiei de nevinovatie devine o simpla iluzie.

Principiul transparentei (de altfel nu foarte specific regimurilor autoritare / dictatoriale) ar trebui redus la furnizarea publica de catre parchete exclusiv de date statistice, fara referiri la persoane concrete. Cat priveste instantele judecatoresti ele nu vor avea nimic de comunicat intrucat oricum procesul este public.

Consecintele logice ale unei asemenea reglementari ar fi, pe de o parte, interzicerea difuzarii de imagini (filme sau fotografii) cu persoanele care sunt subiect al procedurii de urmarire penala sau al procedurii de orice fel in fata instantelor judecatoresti, iar pe de alta parte, sanctionarea divulgarii de informatii de orice fel din dosarele de urmarire penala. Procesul judiciar (penal dar si civil, comercial etc.) se desfasoara exclusiv in instanta, nu la televizor.

In toate tarile civilizate este interzisa prezentarea de imagini din salile de judecata. De asemenea, prin conventii internationale se interzice expunerea publica a persoanelor arestate, actul arestarii fiind o masura de siguranta iar nu o sanctiune sau un gest infamatoriu menit sa il umileasca pe arestat sau si mai rau, sa-i creeze in opinia publica o imagine negativa. S-a dovedit ca o asemenea imagine este aproape imposbil de sters ulterior, chiar daca nevinovatia este atestata prin hotarare judecatoreasca definitiva.

Cat priveste scurgerea de informatii, de cele mai multe ori folosita in lupta politica, ea ar trebui pedepsita sever prin indepartarea din magistratura a procurorului responsabil cu instrumentarea dosarului in cauza. O atare raspundere obiectiva ar putea fi inlaturata numai daca procurorul respectiv aduce dovada ca o alta persoana se face in concret vinovata de divulgarea informatiilor nepublice.

Acestor reguli ar trebui sa li se adauge sanctiuni – penale si civile – aplicabile tuturor celor care in orice forma si prin orice mijloace, aduc atingere aplicarii prezumtiei de nevinovatie. Tratarea in dezbaterile publice, a unei persoane care beneficiaza de prezumtia de nevinovatie, ca fiind vinovata ca si cererea ca acuzatii sa isi dovedeasca nevinovatia – lucruri care se intampla frecvent la noi – ar constitui o asemenea atingere. Ea ar trebui pedepsita, in functie de modul concret in care s-a produs, cu o procedura rapida, aproape automata, care sa evite implicarea persoanei vatamate in complicatii procesuale costisitoare si de durata. Devenita forma fara fond prezumtia de nevinovatie trebuie aparata prin masuri draconice.

Cine ar putea regreta asemenea masuri, cu exceptia politicienilor corupti care si-au facut din telejustitie atat o arma in practicarea concurentei neloiale cat si o grenada fumigena pentru ascunderea propriilor ilegalitati, a adevaratei mari coruptii? Regretul poate afecta doar pe aceia pentru care telejustitia a devenit un drog folosit pentru calmarea paliativa a frustrarilor de tot felul. Ca orice drog si acesta a creat dependenta. Consumarea lui timp indelungat conduce, insa, la fel ca in cazul celorlalte droguri, la subrezirea sanatatii consumatorului, la adancirea depresiei si pana la urma la moartea lui. In speta, fiind vorba despre un consum la nivel social, boala si decesul afecteaza de asemenea societatea in ansamblul sau.

Iata de ce toti cei constienti de nocivitatea drogului telejustitiei pentru sanatatea societatii romanesti si a membrilor sai, ar trebui sa foloseasca toate mijloacele de care dispun (inclusiv internetul) pentru a impune autoritatilor aplicarea terapiei de dezintoxicare adecvata.

6. Umanizarea justitiei

Umanizarea justitiei, a societatii romanesti in ansamblu, in conditiile urii generalizate care o caracterizeaza si care o dezbina in prezent, nu este incompatibila cu un regim autoritar. Dimpotriva, o societate calma si toleranta convine unui regim care nu este dispus sa accepte agitatii sociale si nici nu poseda mecanismele de detensionare specifice democratiei.

Pe de alta parte, este vremea ca fiecare dintre noi sa ne privim o clipa in oglinda, sa ne reculegem si sa ne intrebam ce s-a intamplat cu neamul acesta al nostru de emana atata rautate?! Un diplomat american, sustinator fanatic al luptei impotriva coruptiei din Romania si deci, in afara oricarei banuileli de simpatie fata de cei condamnati pentru fapte de coruptie, mi-a marturisit perplexitatea fata de, citez, „cruzimea caracteristica doar unei societati primitve” cu care romanii asociaza actul de justitie.

Intr-o societate civilizata justitia este un act sanitar iar nu unul de razbunare pe propriile frustrari; este un act de recuperare si resocializare iar nu unul de injosire si excludere a celor care au gresit. Vestea condamnarii cuiva, cand condamnarea este justa, trebuie sa aduca tristete, nu bucurie; iar cand condamnarea este injusta, revolta nu resemnare.

i. Reglementarile actuale privind arestul preventiv si utilizarea catuselor nu sunt rele pentru cei care le interpreteaza cu buna credinta, prin raportare la criteriile unei societati civilizate. Din pacate, in prezent, din motive care nu mai merita amintite, ele sunt aplicate de maniera excesiva.


Violenta (fizica sau morala) poate fi uneori eficienta in smulgerea de marturisiri sau denunturi. Pretul impus de ea este insa urias. El nu se rezuma la inmultirea recunoasterilor false si a denunturilor calomnioase. Violenta anchetei induce un fluid demoralizator in intreaga societate. Fara sa isi dea seama, romanii resimt dureros pe planul confuziei morale imprejurarea, devenita astazi notorie, ca semeni de ai lor, vinovati sau nu, supusi arestului preventiv sau amenintarii cu arestul, devin delatori. Credibile sau nu, reale sau mincinoase, asemenea „dezvaluiri” au totdeauna un iz de imoralitate. O imoralitate deopotriva deprimanta si contagioasa.

Iata de ce, daca simplele recomandari sau norme metdodologice nu sunt suficiente, va trebui apelat la adoptarea unui act normativ adecvat. In acelasi timp, combaterea telejustitiei va conduce in mod natural la scaderea interesului pentru arestari spectaculoare si incatusari dramatice.

ii. Ca autor al Raportului Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei privind determinarea metodelor pentru masurarea progresului democratic, cu mai multi ani in urma, printre cele douazeci si trei de criterii in functie de care se evalueaza calitatea democratiei, l-am introdus si pe acela privind „modul in care statul isi trateaza prizonierii”. Un lucru pe care il invatasem de la un batran parlamentar suedez.

Nu intamplator, in 1990, impreuna cu ministrul justitiei de atunci (dl. Victor Babiuc), printre primele reforme democratice am introdus si trecerea Directiei penitenciarelor din subordinea Ministerului de Interne in cea a Ministerului Justitiei. Aceasta s-a dorit a fi un simbol foarte puternic si mai mult decat atat. Penitenciarele trebuie administrate cu gandul la justitie mai mult decat la politie.

Dictaturile nu sunt prea sensibile fata de soarta prizonierilor. Pentru stabilitatea lor interna ar trebui insa sa fie atente la soarta gardienilor, a celor ce formeaza personalului penitenciarelor, care pana la urma – este drept doar in timpul orelor de serviciu dar nici ele nu sunt putine – duc aceesi viata cu cei incarcerati.

Am avut ocazia sa cunosc pe unii dintre lucratorii sistemului penitenciar romanesc si m-a emotionat profund sensibilitatea, omenia si finetea atitudinii lor, neasteptata pentru oameni care lucreaza intr-un mediu periculos si inevitabil neprietenos. Atunci cand acest mediu devine din neprietenos dezumanizant, victime nu sunt doar prizonierii ci si gardienii. Cu totii sufera acelasi frig chinuitor iarna si aceeasi caldura sufocanta vara. Cu totii se lupta cu viermii din apa si cu sobolanii din bucatarie. Cu totii traiesc in acelasi univers cenusiu si inzabrelit. Cu totii impartasesc disperarea unui destin care pare sa nu aiba nici o perspectiva; cel putin nici o perspectiva de integrare sociala. Mai rau decat pentru puscariasi, care, in principiu platesc pentru o vina, gardienii devin victime nu numai pentru ca suporta fara vina chinurile la care nici vinovati nu ar trebui supusi, ci si pentru ca astfel ajung a fi „tortionari fara voie”.

In evul mediu, paznicii inchisorilor si calaii, desi oficial persoane onorabile aflate in slujba regelui, locuiau in cartiere marginase, separati de ceilalti targoveti. Asta intrucat, orice s-ar fi zis, munca lor era murdara – la propriu si la figurat. Nimeni nu voia sa se amestece cu ei. In Romania europeana, presupus moderna, de azi, trebuie sa evitam repetarea acestei cutume medievale, impingad prin dezumanizare fortata personalul penitenciarelor in ghetouri, fie ele numai spirituale, din care sa emane mirosul pestilential al unei lumi a tenebrelor in care i-am inghesuit pe semenii nostri in cea mai mare nevoie de iubire. Asta distruge coeziunea unei societati si asa dezbinata. Calitatea centrului oricarei societati este data de calitatea periferiei ei. Sa nu se uite acest lucru.

Sunt tot atatea motive ca Ministerul Justitiei sa ia masuri rapide pentru imbunatatirea statutului personalului din penitenciare, precum si pentru imbunatatirea conditiilor de viata din penitenciare. Intrucat aceasta cere timp, este urgent sa se treaca la reducerea populatiei din penitenciare care astazi depaseste cu mult toate normele lumii civilizate. O lege a amnistiei si gratierii ar fi, deci, utila. Ea nu este, din pacate, populara. Problema s-ar putea rezolva, insa, foarte bine si prin diversificarea formelor de executare a pedepselor privative de libertate. In societatea contemporana incarcerarea nu este singura solutie; si nici macar solutia cea mai eficienta si mai avantajoasa pentru comunitate.

iii. Tot mai des se aud plangeri potrivit carora modul de admnistrare a justitiei sau regimul penitenciar din Romania duc la condamnarea statului roman de catre CEDO, cu consecinta platii de despagubiri din buzunarul cetateanului contribuabil.

In principiu lucrul este corect. Victimele justitiei selective trebuie despagubite de catre statul caruia ii apartin autoritatea judiciara si penitenciarele. Cum statul nu are alti bani decat banii cetatenilor, este firesc ca acestia sa achite nota de plata. Intr-o democratie este de asemenea corect ca ei sa si raspunda pentru stat intrucat i-au ales pe cei care admnistreaza statul. Putem vorbi despre o adevarata „culpa in eligendo” (vina de a alege gresit).

Ce se intampla insa in Romania? De cativa ani buni cetateanul ii alege pe unii si altii guverneaza, iar pentru greselile acestora din urma plateste cel care… nu i-a ales (sic!). Actualul Guvern a spus-o limpede, prin gura vicepremierului Dancu, ca va lua masurile pe care le crede de cuviinta fara a tine seama daca ele plac poporului; iar asta nu pentru ca, din dorinta de a-i face bine, isi asuma raspunderea fata de popor, deci riscul sanctiunii populare, ci dimpotriva, pentru ca, neparticipand la alegeri, nu are nevoie de voturi. Decizia elitei politice si decizia cetatenilor sunt, prin urmare, doua sfere separate.

Daca asa stau lucrurile, poporul are motive sa solicite cel putin o plasa de siguranta ca sa nu mai fie pus a plati intr-una fara vina. Aceasta ar putea consta in infiintarea unor instante romanesti specializate in apararea drepturilor omului, dupa modelul CEDO. Sistemul „judecatorului de drepturi”, existent la ora actuala, nu rezolva problema intrucat judecatorii chemati sa vegheze ca procesul sa fie echitabil sunt aceiasi cu judecatorii care administreaza procesul. De asemenea, „judecatorul de drepturi” nu are competenta sa se pronunte asupra tuturor aspectelor pe care le analizeaza CEDO si nu din aceeasi perspectiva integratoare.

Asa cum exista o Curte Constitutionala competenta cu judecarea exceptiilor de neconstitutionalitate a legilor, ridicate in fata instantelor, tot asa ar putea exista si o Curte Romana a Drepturilor Omului (CRDO), care, tinand seama si de prevederea constitutionala referitoare la preeminenta tratatelor internationale asupra drepturilor omului fata de legislatia interna, sa judece contestatiile in domeniu, asigurand conformitatea procedurilor romanesti cu prevederile Conventiei Europene a Drepturilor Omului, precum si ale Conventiei Europene a Drepturilor Fundamentale, devenita obligatorie in urma ratificarii Tratatului de la Nisa al UE. In acest context ar putea fi analizata nu numai desfasurarea procesului ci si executarea ulterioara a pedepsei.

Tot acestei curti i-ar putera fi incredintata si competenta de a judeca cererile de eliberare conditionata, procedura la care participarea Parchetului, asa cum se intampla in prezent, nu are nici un sens. Pe langa CRDO s-ar putea constitui si un comitet oficial de experti acreditat sa ateste realitatea si utilitatea muncii intelectuale a condamnatilor, desfasurata pe parcursul detentiei (inclusiv prin scrierea de carti), in vederea reducerii duratei de executare a pedepselor. A lasa procurorilor rolul de controlor stiintific al unei activitati pentru care nu au nici o pregatire este la fel de ridicol pe cat de ridicola este credinta ca detentia transforma insailarile oricarui agramat in opera stiintifica. Pe de alta parte, a nega utilitatea sociala si meritele recuperatorii ale eforturilor intelectuale depuse de persoanele condamnate, si a le descuraja sau chiar impiedica, este o ineptie criminala reflectand mentalitati demne de intunecimile Evului Mediu.

Evident, despagubirile dispuse de CRDO, cel putin intr-o prima faza tot de stat vor fi platite. O curte romaneasca de acest tip, mai apropiata de celelalte curti romanesti, va ajuta insa mult la reducerea erorilor comise de cele din urma. La aceasta s-ar adauga si evitarea cheltuielilor mari de timp si bani presupuse de recurgerea la o instanta straina / internationala, ca si diminuarea prezentei romanesti in statisticile internationale deloc onorante cuprinzand statele unde au loc violari frecvente ale drepturilor fundamentale.

7. Resetarea luptei impotriva coruptiei

Resetarea luptei impotriva coruptiei” ar trebui sa acompanieze aplicarea proiectului privind „resetarea clasei politice”. Prin „resetare”, in mod normal, se intelege aducerea jocatorilor inapoi la linia de start si reluarea jocului dupa reguli amendate la lumina experientelor negative trecute.

Ideea, se pare strigata si pe „strada”, nu este lipsita de intelepciune. Totul este ca ea sa fie si aplicata rational, cu gandul la avantajele sociale concrete iar nu la „igiena nervilor” prin terapia „tapilor ispasitori”. Daca tot „strada” doreste „restarea globala”, sa i se dea resetare.

i. Mergand pe o astfel de linie se impune „resocializarea” celor condamnabili pentru acte de coruptie si a averilor obtinute prin asemenea acte. (Nu vorbim de acuzati intrucat acuzatiile pot fi si nedrepte si nici numai de condamnati, intrucat nu toti cei inca necondamnati sunt in realitate nevinovati.) Numai asa ii aducem pe toti – oameni si bani – inapoi pe linia de start. De asta data stiind cu cine avem de a face si stiind ce este de facut pentru a se preveni repetarea vechilor derapaje.

Instrumentul necesar este o lege pe care am putea-o denumi cum ne place mai mult: „legea amnistiei conditionate” sau „legea resocializarii persoanelor acuzate de coruptie” sau „legea privind recuperarea capitalurilor acumulate prin fapte de coruptie” sau variante ale acestor titluri.

In esenta legea ar trebui sa ofere persoanelor acuzate de coruptie posibilitatea de a opta intre un proces echitabil care sa stabileasca situatia reala si sa aplice pedepse dupa caz, pe de o parte, si pastrarea libertatii fara a mai trece printr-un proces, in schimbul punerii averii acumulate prin presupuse fapte de coruptie in slujba societatii, pe de alta parte. Cat priveste punerea averii in slujba societatii, aceasta poate include: a) aducerea in tara a banilor ascunsi in strainatate; b) scoaterea la vedere a banilor ascunsi in tara; c) plata unor contributii (eventual negociabile) la bugetul statului; d) investirea in tara si /sau in proiecte de interes national a banilor ramasi dupa plata contributiei, pentru o anumita perioada de timp; e) supraimpozitarea banilor investiti, in perioda de timp critica, in alte proiecte decat cele de interes national, diferentiat dupa cum investitia se face in tara sau in straintate. La acestea s-ar adauga un spor de pedeapsa care s-ar aplica persoanei in cauza daca ea recidiveaza in savarsirea faptelor supuse „amnistiei conditionate”.

Avantajele unei asemenea „resetari” sunt enorme. Printre altele: reduce cheltuielile, adesea zadarnice, pentru urmarirea celor vinovati de coruptie si recuperarea averilor lor; elimina riscurile de corupere ale urmaritorilor si recuperatorilor; evita costurile economico-sociale asociate cu etatizarea capitalurilor ilicite (falimentari, somaj, blocaj decizional, disparitia capitalului privat national, afectarea clasei mijlocii etc.). Decat scandal perpetuu si eventual pedepse care nu duc la nimic, mai bine „civilizarea” capitalurilor acumulate primitiv (adica punerea lor in slujba cetateanului si a cetatii).

iii. „Resetarea” trebuie sa se refere nu doar la tratarea coruptilor ci si a celor care, fiind abuzivi, nu au mai putut fi eficienti in combaterea lor. Cu alte cuvinte, trebuie prevenita in viitor si coruptia decurgand din politizarea justitiei.

Aceasta presupune adoptarea legii privind raspunderea personala a magistratilor pentru administrarea cu rea credinta a procedurii judiciare. Fata de gravitatea si amplitudinea fenomenului, legile si principiile generale nu mai sunt suficiente. Se impune o lege speciala.

Multi vor spune, observand retorica politica actuala, ca sansele adoptarii unei asemenea legi sunt in prezent minime. Eu cred ca, dimpotriva, ele cresc odata cu concentrarea puterii in manile unui executiv tot mai putin legat de respectul pentru mecanismele democratice, avand in varful sau pe seful statului. Un stat transformat de facto in republica prezidentiala fara control parlamentar; in general fara un sistem de control si contraponderi, cum au republicile prezidentiale democrate. Observatia este cu atat mai realista cu cat transformarea despre care vorbim a fost acceptata, sustinuta public si poate chiar incurajata, daca nu impusa, de aceleasi forte neoconservatoare supranationale care s-au folosit de justitia politizata in promovarea agendelor lor geo-politice si corporatiste.

Dictatura nu accepta separatiunea puterilor. De esenta ei este concentrarea puterii intr-o singura mana. Doua sabii nu incap in aceeasi teaca. In acelasi spatiu nu pot convietui doua dictaturi: una a executivului si alta a magistratilor. In mod natural una va incerca sa o elimine pe alta. De regula, intr-o asemenea confruntare victoria apartine puterii executive.

In acest moment, in Romania, Presedintele Republicii, pana acum doar metaforic numit „seful statului”, a devenit „lider suprem real” avand un Guvern personal, fara vreo legatura cu rezultatul alegerilor, care depinde de gratia sa, si un Parlament de mucava, care si-a abandonat functiile. Va putea tolera un asemenea sef concurenta „dictaturii procurorilor”? Imposibil. Ar fi impotriva firii.

Pe de alta parte, este important de stabilit in ce scop a dorit domnul Johannis un guvern la dispozitia sa si un legislativ castrat, precum si mai ales, cum se explica misterul ca derapajul autoritarist al Romaniei este acceptat de Occident in timp ce este refuzat Budapestei si Varsoviei? Ambele intrebari primesc acelasi raspuns. Un raspuns care lamureste si lipsa de solidaritate a Guvernului roman cu cel maghiar si polonez, solidare intre ele. Regimurile maghiar si polonez („democratie neliberala”, dupa expresia dlui Victor Orban) sunt nationale; cel roman, supranational. Autoritarismul maghiar si polonez sunt suverane. Cel romanesc, este colonial sau vasal. In timp ce in Ungaria si Polonia se ridica noi obstacole in calea capitalului si agendelor geopolitice straine, in Romania se inlatura ultimele bariere care stanjenesc sau scumpesc accesul deplin al strainatatii la avutia natiunii romane, bariere reprezentate de elitele nationale (politice, economice, culturale etc.) si, da, de clanurile oligarhice locale, mai mult sau mai putin imbogatite prin acumulare primitiva, mai mult sau mai putin corupte.

Pana acum, functia curatirii terenului pentru interesele straine a fost exercitata, in cadrul fragilei democratii romanesti, de sistemul judiciar; o putere confiscata de strainatate si indreptata impotriva celorlalte puteri. Costul acestei solutii a fost blocarea deciziilor la toate nivelele, sub efectul terorii instaurate de „dictatura procurorilor” sau de triada SRI-DNA-ICCJ. Or, nimeni nu are nevoie de o Romanie blocata in care nu se mai iau decizii si nu se mai asuma raspunderi.

Asa s-ar explica schimbarea modelului de control (extern). In locul formulei indirecte, prin justitie, s-a ales o formula directa, prin conducerea politica a puterii concentrate la varf. in acest caz, o „dictatura” rationala si pozitiva ar lua locul terorii impredictibile si distructive. Oligarhii romani au acceptat aceasta varianta pentru a scapa de spectrul puscariei. De aceea Parlamentul si partidele au capitulat. Dincolo de ceea ce se vede si in ciuda criticilor venite din toate partile, regimul personal al lui Klaus Johannis ar putea fi tocmai rezultatul unui consens general. Toata lumea, dinauntru si din afara, spera ca seful statului, dotat acum cu suficienta putere, va avea si suficienta abilitate pentru a tine in echilibru poftele locale, nationale si supranationale, lasand romanilor un minim rezonabil de resurse pentru supravietuire si netezind drumul strainilor spre resursele romanesti.

Fi-va, oare, neamtul din Hermanstadt mai capabil decat cel din Sigmaringen sa realizeze cvadratura cercului, scotand astfel Romania din fundatura istorica in care se gaseste? Se va dovedi el o simpla unealta a strainatatii? Va nemultumi el pe toata lumea sau macar pe cei care conteaza si va fi eliminat de pe traseu la prima turnanta? Asta este o alta sarada. Desigur, balaurul cu trei capate al justitiei politizate (odiosul trinom) va opune o rezistenta totala impotriva celui care va incerca sa il bage inapoi in sticla fermecata din care l-a scos ucenicul vrajitor Traian Basescu. Pana una alta, insa, este clar ca avantul politic distructiv al puterii judecatoresti, care arunca din covata copilul odata cu apa murdara, va trebui moderat. Raspunderea magistratilor pentru erorile judiciare (evident, consecutive erorilor procedurale comise cu rea credinta) – o masura altminteri foarte populara – va fi un bun inceput pe acest drum.

8. Concluzii

Reflectiile de mai sus, o incercare limitata doar la masuri indispensabile, urgente si fezabile, nu epuizeaza problema reformei justitiei; imposibila, de altfel, fara amendarea Constitutiei si regandirea CSM si CCR. Cu atari limite, concluziile lor sunt in numar de trei.

In primul rand, concentrarea nedemocratica a puterii politice in zona executivului va conduce la eliminarea dictaturii procurorilor / magistratilor, chiar daca asta nu va insemna si sfarsitul justitiei selective. Daca democratie nu mai e, macar un surogat de stat de drept sa recuperam. Adica sa scapam macar de una dintre dictaturi sau de una dintre formele dictaturii, subrezindu-o, astfel, si pe cealalta. Acesta ar fi un obiectiv strategic principal al romanilor in etapa actuala.

In al doilea rand, reformele din sistemul judiciar sunt mai importante decat numirile de persoane. Cu ajustari minime in organizarea justitiei, dna Kovesi si altii ejusdem farinae (din acelasi aluat) pot ramane teoretic in functie pana la pensie.

In al treilea rand, in favoarea schimbarilor necesare se poate aduna o masa critica. Totul este ca aceasta masa critica sa se organizeze si sa se exprime public, utilizand la maxim mijloacele de comunicare electronica disponibile. Iata obiectivul tactic principal.

PS: Dedic acest eseu tuturor ministrilor tehnocrati ai justitiei, prezenti si viitori. Preluarea oricareia dintre ideile pe care le contine este exclusa de la acuzatia de plagiat si este scutita de plata drepturilor de autor".

marți, 19 ianuarie 2016

Imbecilitate manageriala

Sa vrei musai sa fii sef nu e o crima. E pacat sa iti irosesti calitatile innascute de lider si eventualele idei de proiecte care se pot aplica cu succes in si spre folosul unei institutii, unei comunitati. Sa vrei musai sa fii sef si pentru un al doilea... al treilea... al nu-stiu-catelea mandat iarasi nu este o crima. Proiectele mari necesita o perioada mai mare de timp pentru a fi realizate si pentru a da roade. Sa nu le stii pe toate ca sef iarasi nu este o crima. Iti poti alege ajutoare: sfatuitori pricepti fiecare in domeniul lui, cinstiti, capabili, doritori sa ajute comunitatea si sa nu pupe in fund pe sef, sustinandu-i greselile de-a pururea si in vecii vecilor. Plus ca poti invata sa asculti, sa urmaresti, sa inveti lucruri noi, inclusiv sa inveti sa iti recunosti greselile si sa inveti din ele.
M-am nascut, am trait pana acum si de acum inainte si lucrez intr-un mic orasel de provincie: Roman. Situat in Moldova, intre doua rauri: Moldova si Siret, taman la unirea dintre ele. Oras cu potential de dezvoltare: acces la cale ferata si la drum rutier european. Cu ceva mai multa dezvoltare a infrastructurii se pot face minuni aici. Totul este sa existe vointa si inteligenta.
M-a pus un dracusor mic si bagaret sa invat o meserie nobila si de folos: aceea de medic. E drept, mi-au placut stiintele naturii. Am avut si de unde invata in familie: au fost cativa profesori de biologie si medici in jurul meu. Acelasi dracusor m-a impins sa ma arunc spre primul loc de munca aparut odata ce m-am infipt cat de ct bine pe picioare intr-ale meseriei. Mi-am spus ca, decat sa tintesc mai sus si sa merg mai departe, mai bine sa ma multumesc cu ce am dobandit pana in momentul de fata. Si, desi nu ma vedeam lucrand cu copii si intr-o unitate de invatamant, exact acolo am ajuns. Si aici am ramas, dupa 15 ani de activitate. Si de aici sper sa ies la pensie,daca va fi sa fie. Si trebuie sa fie.
Treburile au mers bine o vreme. Salariul era mic, nu ca acum ar fi extrem de mare, desi nu se compara cu ce era la inceputuri, dar locul de munca parea sigur si am inceput sa capat experienta. Cu timpul lucrurile au inceput sa se imputa. Salariul e mic in comparatie cu alte sectoare de activitate in domeniu si simti uneori ca te plafonezi. Dar plafonarea e o iluzie, caci poti invata mereu cu mult mai mult decat ti se ofera. De aceea un post in domeniul medicinei scolare e ca un soi de trambulina, multi se angajeaza aici pentru inceput, pentru ca sa plece la mai bine. Asa se face ca la un moment dat m-am trezit singurul medic scolar in tot orasul. Numai bine pentru ceilalti, nu si pentru mine, caci am trecut din subordinea directa a spitalului in subordinea directa a primariei. Si aparent fara legatura cu asta au inceput "economiile" facute pe spinarea noastra: la inceput, desi lucram mai mult decat norma (imi convenea oarecum initial, ca mi se plateau ore suplimentare), plata orelor suplimentare, brusc si dintr-o data, nu s-a mai facut. Asa ca lucram un sfert de norma in plus fara plata suplimentara; cum nu mi-a convenit situatia, am incercat sa raman cu munca cat de o norma. Au urmat apoi alte "economii": fortarea din afara a intrarii in concediu fara plata, apoi taierea unui sfert de salariu. Am muncit in draci si scrasnind din dinti in atare conditii ceva ani buni. Organismul "zbarnaia" de stres desi era din ce in ce mai epuizat. Numai bine sa ajungi ori in mormant, ori la balamuc. Ce-i drept, in mormant n-am ajuns, dar la balamuc era cat pe ce.
Cu timpul, salariul a revenit la ce era inainte, Si a mai crescut destul de multisor pe moment. Numai ca... Si aici sa ajungem sa vorbim despre alte neajunsuri... Suturi in fund si bete in roate pareau sa puna piedici pe nesimtite in activitate. Daca ar fi fost sa avem primarul ca sef direct n-ar fi fost mai nici o problema; am fi tratat toate problemele ca de la om la om. Fireste intr-un cadru institutional. Dar am fost bagati in subordinea asistentei sociale si cam in aceeasi oala cu aceasta. Ori nu prea vad legatura dintre domeniul de activitate al medicinei scolare si cel al asistentei sociale. Sa fie considerata medicina scolara ca fiind asistenta sociala?
Daca incercam sa "carcotesc", sau macar sa imi exprim punctul de vedere, mi se replica ca sunt salariatul primariei si am statut de functionar public. Aici cam pute: socoteam intotdeauna ca salariul mi se asigura din alta parte decat direct din bugetul primariei. Iar relatia medic=functionar public sta cam asa:



LEGE nr.95 din 14 aprilie 2006
privind reforma în domeniul sănătăţii
Textul actului publicat în M.Of. nr. 372/28 apr. 2006

Art. 375. - (1) În scopul asigurării în orice împrejurare a intereselor pacientului, profesia de medic are la baza exercitării sale independenţa şi libertatea profesională a medicului, precum şi dreptul de decizie asupra hotărârilor cu caracter medical.
    (2) Având în vedere natura profesiei de medic şi obligaţiile fundamentale ale medicului faţă de pacientul său, medicul nu este funcţionar public.
    (3) În legătură cu exercitarea profesiei şi în limita competenţelor profesionale, medicului nu îi pot fi impuse îngrădiri privind prescripţia şi recomandările cu caracter medical, avându-se în vedere caracterul umanitar al profesiei de medic, obligaţia medicului de deosebit respect faţă de fiinţa umană şi de loialitate faţă de pacientul său, precum şi dreptul medicului de a prescrie şi de a recomanda tot ceea ce este necesar din punct de vedere medical pacientului.

·         Legea 132/2014 privind aprobarea OUG 2/2014 pentru modificarea si completarea Legii nr. 95/2006 privind reforma in domeniul sanatatii, precum si pentru modificarea si completarea unor acte normative. Lege nr. 132/2014
·         Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 739 din 10 octombrie 2014

38. La articolul I, dupa punctul 121^1 se introduce un nou punct, punctul 121^2, cu urmatorul cuprins:
"121^2. La articolul 375, alineatul (2) se modifica si va avea urmatorul cuprins:
*(2) Avand in vedere natura profesiei de medic si obligatiile fundamentale ale medicului fata de pacientul sau, medicul nu este functionar public si nu poate fi asimilat acestuia.*"
E clar, nu-i asa?
Mai nou constat ca, pentru un salariu mai mare trebuie sa muncim mai mult. Adicatelea, pe cat posibil, sa renuntam la timpul liber si timpul destinat si necesar odihnei, implicit zilele libere de weekend si concediul de odihna. Si in plus chiar sa muncim peste si in afara atributiilor de serviciu. Sa ma explic. In vara trecuta, asistentii medicali scolari au fost programati sa asigure asistenta medicala la... strandul municipal. De unde si pana unde ar avea legatura medicina scolara cu activitatea de asistenta medicala intr-o baza de agrement? Inteleg sa mergi cu copiii in tabere si excursii... Dar... Strand??? Daca ar fi in zilele de concediu, se poate ajunge la o intelegere prin luarea de zile libere in alta perioada, pe cat posibil. Numai ca activitatea la strand a cadrelor sanitare medii s-a desfasurat si in zilele cand oamenii acestia trebuiau sa-si desfasoare activitatea la locul lor de munca. Asa ca singura solutie ar fi fost sa-i lase balta pe copiii aflati inca la scoala si sa mearga la strand. Si toate acestea pentru ca sa nu fie angajati oameni in plus destinati a-si desfasura activitatea la strand. Plus ca aceeasi asistenti medicali scolari, mai nou impreuna cu medicul, asigura si asistenta medicala in cadrul competitiilor sportive, nu neaparat competitiile sportive in care sunt implicati elevii. De ce si cum? Si de ce munca in plus pe gratis si pe degeaba? Si in plus existand riscul sa fim pusi in situatia de a face fata la situatii pentru care nu suntem pregatiti? Si asta pentru ca nu sunt angajati oameni special pregatiti pentru si pe aceste posturi, probabil tocmai pentru a se face economii cu salariile ce ar trebui platite.
De ce toate aceste lucruri? Si multe altele? Sa fie rea-vointa? Sau imbecilitate manageriala? Mai vedem...

Internetul, doctor de groază

Internetul, doctor de groază

 SHARE  

Adaugat in 19 ianuarie 2016

Internetul, doctor de groază
Bolile copilului si internetul/ Foto: Photoxpress.com
Cum să cerni informația uitilă de sămânța de panică atunci când puiul tău e bolnav și dai search pe net să vezi ce are. Numai noi am intrat pe Internet când copilul nostru a dat primul semn de boală?
Când avea Tudor vreo șase luni, mă ajuta la curățenie o doamnă simpatică, pe la 60 de ani. Eram în bucătărie, iar copilul, mârâit, refuza să mănânce. Mi s-a părut cam palid. Și cam încercănat. Doamna m-a privit cu bunăvoință și mi-a spus, simplu, că așa-s copiii. Uneori nu mănâncă și poate mai bine ar fi să-l culc, că-și revine. Sau poate coace o răceală, ceva. Apoi a continuat să aspire.
Am culcat copilul și am fugit, evident, pe net. Să văd eu cu ochii mei ce are. Și am găsit o combinație de anemie cu enterocolită, faringită și varicelă. Frenetic, am tastat mai departe. De la anemie a fost un pas până la cele mai înfricoșătoare diagnostice. Cu inima strânsă, am încercat să nu izbucnesc în plâns. Să fiu tare. Doamna mi-a surprins expresia, nici nu era greu, și a aflat unde ajunsese căutarea mea pe net și de ce dăduse iama în viața mea de mamă începătoare panica. A zis vreo două de internet, m-a asigurat că unde-i minte-i și prostie și m-a rugat să beau un ceai să mă calmez. Nu la calculator.

Pe scurt, de la muci la cancer

Copilul s-a trezit bine merci, nici nu mai știu dacă a răcit după sau nu, nimic spectaculos. I-am făcut totuși un set de analize, totul era în regulă, copilul vânjos, sănătos. Singura lui problemă era maică-sa care, din exces de zel, făcuse prea mult slalom printre site-uri și povești tulburătoare despre cancer la copii. Mi-am învățat lecția parțial. Și azi intru pe net, e prima reacție, atunci când mă îngrijorează ceva. De multe ori, chiar găsesc soluții. Dar nu-l mai las să mă amețească de cap și să mă sperie de să mi se taie respirația. Dr. Net e un tip volubil, mereu la dispoziția noastră, a părinților și nu îl deranjează deloc să pună un diagnostic – sau chiar mai multe – fără să-și vadă pacientul la față. Are buzunarele doldora cu povești de groază, care vin ca sarea pe rana din sufletul unei mame speriate că are copilul bolnav. Dar mai există și varianta în care Dr. Net ne liniștește și ne face să ignorăm instinctele noastre materne, care urlă din toți rărunchii să ducem copilul la doctor, pentru că e burdușit și cu povești cu happy-end, depinde cum ți-e norocul, ghinionul sau motorul de căutare.

Informații da, decizii nu

Am mai spus asta și-o mai spun. Fără să cred orbește în orice medic, știu că dacă ești tenace, vei găsi acel pediatru în care să crezi. Care să știe ce face, care să poată comunica de-adevăratelea și cu tine, și cu copilul. Și care, după ce îți scrie rețeta, te face să te simți pe mâini bune. Pediatrul pe care nu simți nevoia să-l verifici pe net. Dacă nu simți treaba asta, mai caută. Nu pe net, ci prin cabinete. Undeva, acolo, e sufletul vostru pereche într-ale sănătății. Iar pe internet vei găsi informații utile, sfaturi pertinente, rețete naturiste, ceaiuri, variante. Studiază-le, află cât mai multe despre lucrurile cu care te confrunți sau despre ideile care ți se par bune pentru copilul tău sau pentru familia ta. Însă când ai de-a face cu o boală mai serioasă, dă-i întâietate medicului în care crezi. Oricât de bine intenționate ar fi informațiile de natură medicală sau alte mame, poți face lucruri pe care le vei regreta pentru că ți-ai pus încrederea în persoane neavizate. Ca să nu lungesc vorba, hai să spunem așa. Ai de-a face cu bubițe pe corpul copilului, febră mică și stare generală proastă? Fugi la medic. Obține un diagnostic corect. Dacă e, să zicem, varicelă, dă-ți voie să citești tot ce găsești despre varicelă. Aruncă un ochi, dacă ții tu morțiș, peste tratamentele indicate, citește despre poțiunile magice care vindecă varicela sau mâncărimea. Citește ce ai tu chef. Însă tratează copilul așa cum a spus medicul care l-a văzut. Nu ai încredere în el? Mai du-te la unul, la doi, la trei, la câți e nevoie.
Însă nu-l înlocui cu Dr. Net doar pentru că e cool, la îndemână și îți spune ce vrei să auzi. Și nici nu intra în panică atunci când îți spune ce nu vrei să auzi. Îți spun eu un secret… nici măcar n-a făcut Medicina!
Text de Ruxandra Rusan
.


Autor: Totul despre mame

luni, 11 ianuarie 2016

Parintii ar putea fi obligati sa-si vaccineze copiii

Parintii ar putea fi obligati sa-si vaccineze copiii

Ministerul Sănătăţii pregăteşte o lege a vaccinării obligatorii, în care să fie sancţionaţi părinţii care nu acceptă imunizarea copiilor * De asemenea, medicii şi-ar putea pierde dreptul de liberă practică, dacă nu reuşesc să convingă părinţii de importanţa imunizării
În urma scăderii numărului de imunizări înregistrată în ultimii ani, Ministerul Sănătăţii a început să lucreze la un proiect de lege menit să remedieze această situaţie. Discuţiile au pornit de la tendinţa părinţilor de a refuza vaccinarea, susţinând că există reacţii adverse, care afectează copiii. „Refuzurile pot fi puse pe seama lipsei de informare sau a unei informări incomplete privind avantajele vaccinării, puse în balanţă cu eventuale complicaţii care pot să apară”, a precizat dr. Liviu Stafie, directorul DSP Iaşi.
Astfel, Direcţia de Sănătate Publică (DSP) Iaşi intenţionează să iniţieze campanii de informare care să evidenţieze beneficiile vaccinării, comparativ cu refuzul vaccinării, pentru a evita astfel de situaţii. „Părinţii sunt mişcaţi cel mai des de cazurile concrete pe care le aud. Dacă există un caz de copil care moare din cauza unei boli dobândite din lipsa vaccinării, părinţii află şi devin marcaţi, fiind mai apoi convinşi de importanţa imunizării. Nu trebuie să uităm că au existat boli eradicate datorită vaccinării, cum ar fi variola, spre exemplu”, a explicat dr. Liviu Stafie.
Cine plăteşte în cazul copiilor nevaccinaţi?
În urma adoptării Legii vaccinării obligatorii, părinţii ar putea fi nevoiţi să plătească tratamentul copiilor în cazul în care aceştia vor fi afectaţi de anumite boli care ar putea fi evitate prin imunizare. „În cazul în care apare o anumită boală cauzată de lipsa vaccinării, nu e normal să îi lăsăm pe părinţi să plătească, doar în cazurile izolate, unde ei refuză să facă acest lucru. Adică, dacă un părinte nu duce copilul la timp la imunizare, apar complicaţii, abia atunci să fie nevoiţi să plătească integral tratamentul”, a subliniat directorul DSP Iaşi. De asemenea, medicii şi asistenţii trebuie să susţină acest proces, în caz contrar fiind posibil să piardă dreptul de liberă practică. Reacţia acestora a fost însă una pe măsură. „Nu este normal ca un medic să nu mai poată profesa din cauza asta, pentru că el poate să explice importanţa, dar nu poate obliga. Eu am pe listă părinţi de copii cu autism, care nu sunt de acord cu vaccinarea, deoarece cred că boala e o cauza a vaccinului care se face la un an de la naştere. Am minimum cinci astfel de cazuri care refuză din acest considerent, iar acest drept trebuie lăsat la latitudinea fiecărui părinte”, a declarat dr. Lăcrămioara Daria, medic de familie în Tomeşti.
Specialiştii susţin că vaccinurile, precum şi celelalte analize care ar trebui făcute înainte de înscrierea la şcoală, ar trebuie să fie obligatorii înainte de a intra într-o colectivitate, fiind şi o normă socială. „Nu e normal să duci un copil nevaccinat între copiii vaccinaţi, iar medicii nu pot fi sancţionaţi pentru asta, deoarece e un lucru care ţine de mentalitate. Persoanele care refuză să-şi vaccineze copiii o fac dintr-o convingere, care nu poate fi schimbată cu niciun argument. O soluţie ar fi sancţionarea părinţilor, pentru că au o responsabilitate imensă, aceea de a alege şi în locul copilului”, a precizat dr. Mihnea Hurmuzache, medic primar la Spitalul de Boli Infecţioase „Sf. Parascheva” din Iaşi. Mădălina OLARIU
* * *
„Eu am pe listă părinţii de copii cu autism, care nu sunt de acord cu vaccinarea, deoarece cred că boala e o cauza a vaccinului care se face la un an de la naştere” – dr. Lăcrămioara Daria, medic de familie în Tomeşti
* * *
„O soluţie ar fi sancţionarea părinţilor, pentru că au o responsabilitate imensă, aceea de a alege şi în locul copilului” – dr. Mihnea Hurmuzache, medic primar la Spitalul de Boli Infecţioase
sursa: http://www.ziarulevenimentul.ro/

Opt vaccinuri obligatorii pentru toti copiii. Amenzi usturatoare si pentru medici

Opt vaccinuri obligatorii pentru toti copiii. Amenzi usturatoare si pentru medici

Opt vaccinuri vor fi obligatorii prin lege în România. Proiectul urmează să fie pus în dezbatere publică și apare pe fondul scăderii acoperirii vaccinale.
Potrivit jurnaliștilor de la Hotnews.ro, vor deveni obligatorii vaccinurile împotriva hepatitei B, a difteriei, tetanosului, pertussis, poliomielitei, rujeolei, oreionului și rubeolei.
Potrivit propunerii de lege, înscrierea copiilor în grădinițe și școli, de stat sau private, se va putea face doar după prezentarea dovezii vaccinării copilului. De asemenea, părinții care se împotrivește acestor campanii vor fi obligați să semenze o declarație în acest sens, altfel se va considera din oficiu că sunt de acord cu vaccinarea.
Dacă nu își vaccinează copilul până la vârsta de 3 ani, părintele este trecut într-un program de consiliere psihologică, iar după această etapă se poate ajunge până la decăderea din drepturile părintești.
Legea mai spune că vor primi amenzi între 5.000 și 10.000 de lei pentru „grădinițele și școlile care acceptă înscrierea copiilor fără adeverința din partea medicului care să ateste vaccinarea corespunzătoare vârstei (exceptați sunt copiii cu contraindicație medicală definitivă); direcțiile de sănătate publică care nu asigură păstrarea în condiții frigorifice adecvate ale vaccinurilor; medicii de familie și medicii implicați în activitățile de vaccinare dar care nu respectă prevederile legale și se află la a treia abatere”, potrivit hotnews.ro.

„Vaccinurile sunt un mit, nu te protejează”

În ultima perioadă, a început o adevărată campanie împotriva vaccinării, iar cea mai „înflăcărată parte a războiului” se duce în mediul online, pe rețelele de socializare.
Una dintre cele mai puternice voci care militează împotriva vaccinării copiilor este cea a prezentatoarei TV Olivia Steer. „Nu cred în ele pentru că toate vaccinurile au în compoziţia lor mercur şi aluminiu, o combinaţie fatală, care de cele mai multe ori dă probleme de sănătate copiilor, iar în cazurile mai grave autism. Mă ţin departe de ele. (…) Sunt periculoase, sunt nişte produse fabricate din substanţe chimice, de sinteză, extrem de periculoase, care nu au cum să te protejeze.
Vaccinurile sunt un mit, nu te protejează, te îmbolnăvesc. Poate că efectele nu sunt imediate, ca atunci când copilul începe să dezvolte tot felul de simptome grave, febră de 40 de grade, vărsături şi aşa mai departe, iar treptat, treptat chiar autism, dar acele substanţe se acumulează în organism şi, dacă tu nu eşti capabil să le scoţi rapid şi eficient, ele se vor transforma în tumori canceroase sau alte probleme de sănătate foarte grave”, e de părere Olivia Steer.
Medicii le atrag atenția părinților care refuză să-și vaccineze copiii că respectivele medicamente sunt pe piață de zeci de ani și și-au dovedit eficiența. De asemenea, mai spun că în cazul copiilor nevaccinați bolile pot reveni și pentru mulți există pericolul să fie afectați, de exemplu, de boli precum poliomielita sau difteria.
sursa: http://greatnews.ro/

STUDIU FINANTAT DE “NEBUNI”: NU EXISTA LEGATURA INTRE VACCINURI SI AUTISM

STUDIU FINANTAT DE “NEBUNI”: NU EXISTA LEGATURA INTRE VACCINURI SI AUTISM

Majoritatea covarsitoare a oamenilor de stiinta au cazut de acord: nu exista nici o legatura intre vaccinare si autism. Au fost efectuate tot felul de studii, si chiar si cel original care a dus la isteria aceasta in masa a fost retras pentru ca a folosit date falsificate, dar acestea nu au fost de ajuns pentru a le deschide ochii nebunilor care incearca si ei prin tot felul de studii sa demonstreze contrariul. In cazul unui grup, strategia a dus catre concluzii neasteptate…de ei. Studiul lor a durat 6 ani si a cercetat efectele pe care le are vaccinarea asupra devoltarii neuronale si comportamentului social si a fost efectuat pe pui de macaci. Finantarea a venit partial de la grupul SafeMinds, care militeaza impotriva vaccinarii, iar concluzia neasteptata a fost ca nu exista nici o legatura intre aceasta si autism!
Asta nu a oprit grupul din a pretinde ca rezultatele nu schimba nimic. Intr-o declaratie, au spus ca au avut ingrijorari in privinta metodologiei studiului care ar fi dus la vicierea datelor.
Studiul a fost publicat in Proceedings of the National Academy of Sciences si a implicat 79 de pui de maimuta din 6 grupuri. Doua au primit vaccinuri ce contin timerosal, acea substanta anti-septica si anti-fungica ce a fost scoasa de autoritatile americane din vaccinuri din cauza isteriei cu autismul, cauzand o crestere masiva a pretului vaccinurilor, chiar daca nu a existat nici o dovada clara. Alte doua grupuri au primit vaccinul MMR, de asemenea acuzat ca ar cauza autism, fara timerosal, iar ultimele doua au fost de control si au primit solutie salina.
Oamenii de stiinta au documentat apoi comportamentul macacilor pentru a descoperi indicii sociale care ar avea legatura cu autismul. Nu au gasit nimic. Dupa ce au eutanasiat maimutele, au analizat creierele si nu au gasit nimic relevant, nici o modificare fata de creierele grupului de control. Concluzia lor a fost simpla si transanta: “Datele noastre nu sustin rolul vaccinurilor ce contin timerosal in dezvoltarea autismului”.
Cei de la SafeMinds vor sa re-analizeze datele.
sursa: http://soundofscience.info/

duminică, 10 ianuarie 2016

De ce tace Ministerul Justitiei din Romania in drama familiei Bodnariu?

Autor: Dan Constantin 09 Ian 2016 - 22:05
Solidaritatea fata de familia Bodnariu, careia autoritatile din Norvegia le-au rapit cinci copii, ridica si intrebarea DE CE TAC AUTORITATILE ROMANE?

Justitia din Romania, prin reprezentantii ei, NU AU PRODUS NICIO LUARE DE POZITIE FATA DE URIASA INJUSTITIE LA CARE ESTE SUPUSA FAMILIA BODNARIU.
Citeşte mai multe despre:   familia bodnariu,   Norvegia,   ministerul justitiei

sâmbătă, 9 ianuarie 2016

DOCUMENT Profesorii universitari care au coordonat lucrarile stiintifice ale puscariasilor si lista editurilor care au publicat cartile scrise in puscarii

DOCUMENT Profesorii universitari care au coordonat lucrarile stiintifice ale puscariasilor si lista editurilor care au publicat cartile scrise in puscarii

de Raluca Pantazi, Costin Ionescu     HotNews.ro
Vineri, 8 ianuarie 2016, 21:53 Actualitate | Esenţial

Fragment din lista profesorilor care au coordonat lucrarile puscariasilor
Foto: Ministerul Justitiei
Ministerul Justitiei a trimis, la solicitarea HotNews.ro, lista integrala a profesorilor universitari si a conferentiarilor care le-au acordat recomandare scrisa puscariasilor, pentru fiecare titlu scris de acestia in detentie ca sa scape de puscarie mai repede. De asemenea, tot la solicitarea HotNews.ro, Ministerul a trimis si lista editurilor la care puscariasii si-au publicat "lucrarile stiintifice". Legea prevede ca, pentru fiecare lucrare stiintifica scrisa in puscarie, detinutului i se reduce cu 30 de zile pedeapsa. Pentru a ajunge la aceasta reducere, detinutul trebuie sa prezinte comisiei din penitenciar o recomandare scrisa din partea unui profesor universitar sau a unui conferentiar "care atesta importanta temei alese pentru domeniul stiintific respectiv", a explicat ministrul Justitiei, Raluca Pruna.

Printre coordonatorii lui Gigi Becali se afla IPS Laurentiu Streza, Mitropolit al Ardealului, dar si IPS Teodosie, arhiepiscop al Constantei si Tomisului. Marius Petcu, fost lider sindical al CNSLR-Fratia si al Federatiei Sanitas, l-a avut coordonator chiar pe fostul ministru al Sanatatii, Eugen Nicolaescu, el insusi acuzat de plagiat in teza sa de doctor.

Dan Voiculescu si-a publicat cartile scrise in puscarie la editurile Bibliotecha Targoviste, Editura Niculescu, Editura Casa Cartii de Stiinta Cluj-Napoca, Editura CA Publishing si la Editura Monitorul Oficial. Printre profesorii care au atestat importanta temelor tratate de Voiculescu in puscarie se numara Dumitru Miron si Ion Smeureanu de la ASE.

Coordonatorul lucrarilor pe teme de jurnalism semnate de Dan Diaconescu si Sorin Rosca Stanescu este Ion Marin, decanul Facultatii de Jurnalism din cadrul Universitatii Hyperion. Fost jurnalist la Scanteia/Adevarul, Ultima ora, fost director la publicatia Atac, fost membru in CA al TVR acum un deceniu si jumatate, dar si colaborator OTV (cf. profilului sau de pe Wikipedia), Ion Marin a atestat si importanta temelor alese de alti condamnati pentru lucrarile lor stiintifice. Printre acestea, cele scrise de fostul deputat Dan Pasat pe teme legate de coruptie si criminalitate informatica, dar si cele despre "China-Networking sau Guangxi-Comportament organizational" sau "Leadership intre carisma si funzi", scrise de Vasile Mihail Cristian, condamnat in dosarul "Trofeul Calitatii".

Dinel Staicu si-a publicat 8 carti la Editura SITECH CRAIOVA, de altfel una dintre editurile cu multi puscariasi printre autori. Aceasta editura are peste 130 de aparitii in lista pusa la dispozitia HotNews.ro de Ministerul Justitiei.
Adrian Nastase a avut recomandari de la Paul Dobrescu - fost rector SNSPA si fost presedinte al Consiliului National de Etica - si de la Gabriel Ispas, secretar de stat la Educatie.
Dan Voiculescu
Titlul cartii / Editura la care a fost publicata / Numele coordonatorului stiintific / Institutia in care functioneaza

Gigi Becali



Dan Diaconescu



Catalin Voicu



Gheorghe Copos



Marius Petcu



Sorin Apostu


Dinel Staicu

Gica Popescu

Dan Pasat

Cornel Penescu

Mihai Stoica

Adrian Nastase


UPDATE Reprezentantii Editurii Wolters Kluwer afirma intr-un comentariu ca la aceasta editura nu este publicata nicio carte cu titlul "Imunitatatea Parlamentara in Romania si Europa", autor Adrian Nastase - asa cum apare in listele Ministerului Justitiei - si ca ea a fost publicat in Revista Romana de Drept European sub forma unui articol cu acest titlu in numarul 2/2014 (detalii si pe blogul lui Nastase).


Ce spune legea cu privire la cartile scrise in puscarii

Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor prevede urmatoarele, la articolul 96:
" (1) Pedeapsa care este considerata ca executata pe baza muncii prestate sau a instruirii scolare si formarii profesionale, in vederea acordarii liberarii conditionate, se calculeaza dupa cum urmeaza:
a) in cazul in care se presteaza o munca remunerata, se considera 5 zile executate pentru 4 zile de munca;
b) in cazul in care se presteaza o munca neremunerata, se considera 4 zile executate pentru 3 zile de munca;
c) in cazul in care munca este prestata pe timpul noptii, se considera 3 zile executate pentru doua nopti de munca;
d) in cazul participarii la cursurile de scolarizare pentru formele de invatamant general obligatoriu, se considera 30 de zile executate pentru absolvirea unui an scolar;
e) in cazul participarii la cursurile de calificare ori recalificare profesionala, se considera 20 de zile executate pentru absolvirea unui curs de calificare ori recalificare profesionala;
f) in cazul elaborarii de lucrari stiintifice publicate sau inventii si inovatii brevetate, se considera 30 de zile executate, pentru fiecare lucrare stiintifica sau inventie si inovatie brevetate.
(2) Reducerea fractiunii de pedeapsa care este considerata ca executata pe baza muncii prestate sau a instruirii scolare si formarii profesionale nu poate fi revocata".

Intr-un interviu acordat in urma cu 2 zile Digi 24, ministrul Justitiei Raluca Pruna a declarat ca din 2007 si pana in 2010 a fost cate o lucrare pe an, "in 2011 sunt trei lucrari, in 2012 sase, in 2013 sunt 11 lucrari, in 2014 sunt 69 si in 2015 se atinge un varf - 331 de lucrari stiintifice. E o procedura care cere ca persoana care doreste sa scrie o lucrare sa ataseze cererii sale o recomandare scrisa de la un profesor universitar care atesta importanta temei pentru domeniul stiintific respectiv. Doresc sa inteleg cum s-a aplicat procedura. Daca voi constata ca s-a aplicat defectuos, nu o sa fiu timida in a propune masuri".

Citeste si:


Citeste mai multe despre