Peste câţiva ani nu îţi vei mai aduce aminte că ai suferit după un prost sau după un bărbat bun care n-a putut să rămână sau după un domn care n-a ştiut să fie lângă tine. Peste câţiva ani vei avea lângă tine bărbatul tău şi vei uita că ceilalţi te-au rănit şi te-au făcut să plângi.. Peste câţiva ani bărbatul tău le va mulţumi că te-au pierdut şi că te-au obligat să fii o femeie mai bună, mai ambiţioasă, mai puternică şi mai sensibilă pentru el.
Timpul îşi cere partea şi îţi
oferă mereu frumuseţile sale. Poate că el doar trece peste rănile
sufletul. Poate că el nu are puterea să le vindece, cine ştie?! Poate că
timpul ne obligă totuşi să ne vindecăm singuri ajutându-ne să ne dăm
seama să viaţa e prea scurtă ca să ne permitem s-o pierdem suferind
inutil după oameni care, poate, nici nu ne-au purtat vreodată cu
adevărat în suflet.
Viaţa e prea scurtă ca să putem aştepta pe oricine, puţini sunt cei care merită să aşteptăm după ei, iar aceia nu ne vor lăsa niciodată să-i aşteptăm. Viaţa e prea scurtă ca să putem aduna regrete prea mult şi prea grea ca să avem voie să ne încărcăm sufletele cu aceste regrete. În cele din urmă viaţa e atât de nenorocită, dar frumoasă şi, în esenţă, dreaptă, încât ne oferă oameni fără de care să credem că nu putem trăi şi îi scoate mai apoi din vieţile noastre pentru a ne demonstra cât de puternici suntem, pentru a ne ambiţiona să ne găsim fericirea şi pentru a ne determina să devenim oameni mai buni. Poate pentru că alţi oameni au nevoie de noi, dar au nevoie ca noi să fim deja trecuţi prin viaţă, încercaţi şi, mai ales, au nevoie ca noi să fim învingători, în caz că viaţa se hotărăşte cândva să ne scoată la lupte cu soarta în doi.
Peste câţiva ani nu îţi vei mai aduce aminte că ai suferit după un prost sau după un bărbat bun care n-a putut să rămână sau după un domn care n-a ştiut să fie lângă tine. Peste câţiva ani vei avea lângă tine bărbatul tău şi vei uita că ceilalţi te-au rănit şi te-au făcut să plângi.. Peste câţiva ani bărbatul tău le va mulţumi că te-au pierdut şi că te-au obligat să fii o femeie mai bună, mai ambiţioasă, mai puternică şi mai sensibilă pentru el.
Viaţa e prea scurtă ca să putem aştepta pe oricine, puţini sunt cei care merită să aşteptăm după ei, iar aceia nu ne vor lăsa niciodată să-i aşteptăm. Viaţa e prea scurtă ca să putem aduna regrete prea mult şi prea grea ca să avem voie să ne încărcăm sufletele cu aceste regrete. În cele din urmă viaţa e atât de nenorocită, dar frumoasă şi, în esenţă, dreaptă, încât ne oferă oameni fără de care să credem că nu putem trăi şi îi scoate mai apoi din vieţile noastre pentru a ne demonstra cât de puternici suntem, pentru a ne ambiţiona să ne găsim fericirea şi pentru a ne determina să devenim oameni mai buni. Poate pentru că alţi oameni au nevoie de noi, dar au nevoie ca noi să fim deja trecuţi prin viaţă, încercaţi şi, mai ales, au nevoie ca noi să fim învingători, în caz că viaţa se hotărăşte cândva să ne scoată la lupte cu soarta în doi.
Peste câţiva ani nu îţi vei mai aduce aminte că ai suferit după un prost sau după un bărbat bun care n-a putut să rămână sau după un domn care n-a ştiut să fie lângă tine. Peste câţiva ani vei avea lângă tine bărbatul tău şi vei uita că ceilalţi te-au rănit şi te-au făcut să plângi.. Peste câţiva ani bărbatul tău le va mulţumi că te-au pierdut şi că te-au obligat să fii o femeie mai bună, mai ambiţioasă, mai puternică şi mai sensibilă pentru el.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu