România are o Strategie Națională de Dezvoltare, care,
printre altele, identifică anumite domenii strategice în care statul ar
trebui să investească. Această investiție se referă inclusiv la
bugetarea studiilor universitare, însă legislația este atât de proastă,
încât strategia nu poate fi aplicată în niciun fel, din cauza autonomiei
universităților. Curtea de Conturi a dat publicității un raport din
care reiese că unele instituții de învățământ superior sunt adevărate
fabrici de șomeri, dar cifrele analizate contabil nu au legătură cu
realitatea din spatele acestei probleme.
Universitățile primesc bani în funcție de numărul de studenți pe care reușesc să-i adune în fiecare an, pentru că finanțarea se face per capita. Finanțarea este acum de 2.400 de lei pe an pentru un student care primește un coeficient de finanțare 1, în domeniile socio-umane. „În inginerie, coeficientul de finanțare este 1,75, ceea ce înseamnă că, dacă ne raportăm la 2.400 de lei pentru un student la Filologie, în același an, pentru un student de la inginerie finanțarea va fi de 2.400 x 1,75. Se merge pe ideea că în inginerie este nevoie de laboratoare, de consumabile, de substanțe, care necesită costuri suplimentare”, spune Sorin Cîmpeanu, fostul ministru al Educației.
După bunul plac
Cele 62.000 de locuri bugetate anul acesta se distribuie universităților paușal. Astfel, o universitate care are toate domeniile de studiu preferă, dacă primește 1.000 de locuri, să le distribuie pe cele mai multe către cele mai scumpe specializări, ca să încaseze mai mulți bani, pentru că se confruntă cu dificultăți financiare. Întâmplător, se suprapune oferta cu cererea, în multe dintre cazuri. Dar, dacă Guvernul suplimentează cifra de locuri bugetate, cum s-a întâmplat în 2015, Ministerul Educației nu le poate impune universităților să distribuie acele locuri pentru domeniile strategice de dezvoltare a României, deși există o Strategie Națională de Dezvoltare. Legea prevede autonomia universităților, iar rectorii fac, practic, ce vor, nu ce spune Strategia Națională de Dezvoltare. „Am încercat, când am fost ministru, să-i conving pe rectori să distribuie locurile suplimentare pentru Informatică, dar nu am putut decât să le transmit colegilor rectori că îmi exprim încrederea că vor lua în considerare domeniile de interes definite în Strategia Națională, care definește domeniile prioritare. Câțiva colegi au acceptat, alții nu au sesizat diferența între un ordin de ministru imperativ și o adresă, dar au făcut ceea ce le-am indicat. În schimb, au fost alții care au distribuit în continuare acolo unde au crezut de cuviință”, mai spune fostul ministru.
Cum ajung fabrici de șomeri
Dacă în domeniile socio-umane, finanțate cu valoarea minimă (coeficient 1, egal cu 2.400 de lei/an/student), cerera este foarte mare, rectorul poate fi tentat să dea doar 10-20% dintre locuri cu finanțare de la buget, și nu 80%, procent care i-ar putea ajuta pe cei care vor să facă studii. Principiul este simplu: dacă universitatea știe că oricum există interes pentru aceste domenii, înseamnă că oricum vor veni studenți, iar cei care nu vor intra pe locurile bugetate vor fi dispuși să plătească și astfel câștigă mai mult universitatea. Celelalte locuri se direcționează către programele de studii care nu au căutare. La aceste facultăți nu se dă examen de admitere, iar astfel sunt încurajați să se înscrie exact cei care nu au șanse la alte instituții de învățământ superior, iar astfel universitatea din nou iese în câștig, pentru că încasează banii de la buget pentru respectivele locuri. Așa se explică și cum s-a ajuns la sute de locuri bugetate care nu au fost ocupate, în ultimii trei ani, la mai multe universități din țară. În această privință Curtea de Conturi a sesizat corect o problemă a universităților și a recomandat, în raportul dat publicității săptămâna trecută, să fie reintroduse examenele de admitere, pentru a diminua numărul absolvenților care nu au șanse la angajare după absolvire, numai că abordarea specialiștilor Curții este greșită din punct de vedere al principiilor pe care s-a bazat cercetarea, între anii 2011-2015. Ideea finanțării pe granturi nu este greșită, ci chiar binevenită, însă evaluarea pe care specialiștii au făcut-o strict din punct de vedere al cifrelor este eronată, pentru că s-a luat în considerare doar numărul absolvenților care se angajează pe domeniile pentru care s-au pregătit.
Un raport internațional (OECD) arată o corelație între creșterea PIB și numărul de absolvenți de studii superioare, iar la nivelul Uniunii Europene există un studiu recent care arată că un absolvent de studii superioare câștigă, în medie, cu 50% mai mult decât un angajat fără studii universitare, indiferent de domeniul în care s-a pregătit. Asta înseamnă că angajații plătesc taxe mai mari, de unde rezultă creșterea economică, în niciun caz ineficiența facultăților din România.
În medicină, finanțarea este de este 2,25 de puncte, dar sunt mai puține locuri finanțate pentru fiecare universitate. Cel mai mare coeficient este în Cinematografie, aproape 7, dar numărul de locuri bugetate este mult mai mic”, explică Sorin Câmpeanu, fost ministru al Educației.
ARACIS recomandă o cifră maximă de școlarizare, în funcție de resursa umană disponibilă și infrastructura, apoi, Guvernul României decide cifra de școlarizare
![]()
Vezi galeria fotoUniversitățile primesc bani în funcție de numărul de studenți pe care reușesc să-i adune în fiecare an, pentru că finanțarea se face per capita. Finanțarea este acum de 2.400 de lei pe an pentru un student care primește un coeficient de finanțare 1, în domeniile socio-umane. „În inginerie, coeficientul de finanțare este 1,75, ceea ce înseamnă că, dacă ne raportăm la 2.400 de lei pentru un student la Filologie, în același an, pentru un student de la inginerie finanțarea va fi de 2.400 x 1,75. Se merge pe ideea că în inginerie este nevoie de laboratoare, de consumabile, de substanțe, care necesită costuri suplimentare”, spune Sorin Cîmpeanu, fostul ministru al Educației.
După bunul plac
Cele 62.000 de locuri bugetate anul acesta se distribuie universităților paușal. Astfel, o universitate care are toate domeniile de studiu preferă, dacă primește 1.000 de locuri, să le distribuie pe cele mai multe către cele mai scumpe specializări, ca să încaseze mai mulți bani, pentru că se confruntă cu dificultăți financiare. Întâmplător, se suprapune oferta cu cererea, în multe dintre cazuri. Dar, dacă Guvernul suplimentează cifra de locuri bugetate, cum s-a întâmplat în 2015, Ministerul Educației nu le poate impune universităților să distribuie acele locuri pentru domeniile strategice de dezvoltare a României, deși există o Strategie Națională de Dezvoltare. Legea prevede autonomia universităților, iar rectorii fac, practic, ce vor, nu ce spune Strategia Națională de Dezvoltare. „Am încercat, când am fost ministru, să-i conving pe rectori să distribuie locurile suplimentare pentru Informatică, dar nu am putut decât să le transmit colegilor rectori că îmi exprim încrederea că vor lua în considerare domeniile de interes definite în Strategia Națională, care definește domeniile prioritare. Câțiva colegi au acceptat, alții nu au sesizat diferența între un ordin de ministru imperativ și o adresă, dar au făcut ceea ce le-am indicat. În schimb, au fost alții care au distribuit în continuare acolo unde au crezut de cuviință”, mai spune fostul ministru.
Cum ajung fabrici de șomeri
Dacă în domeniile socio-umane, finanțate cu valoarea minimă (coeficient 1, egal cu 2.400 de lei/an/student), cerera este foarte mare, rectorul poate fi tentat să dea doar 10-20% dintre locuri cu finanțare de la buget, și nu 80%, procent care i-ar putea ajuta pe cei care vor să facă studii. Principiul este simplu: dacă universitatea știe că oricum există interes pentru aceste domenii, înseamnă că oricum vor veni studenți, iar cei care nu vor intra pe locurile bugetate vor fi dispuși să plătească și astfel câștigă mai mult universitatea. Celelalte locuri se direcționează către programele de studii care nu au căutare. La aceste facultăți nu se dă examen de admitere, iar astfel sunt încurajați să se înscrie exact cei care nu au șanse la alte instituții de învățământ superior, iar astfel universitatea din nou iese în câștig, pentru că încasează banii de la buget pentru respectivele locuri. Așa se explică și cum s-a ajuns la sute de locuri bugetate care nu au fost ocupate, în ultimii trei ani, la mai multe universități din țară. În această privință Curtea de Conturi a sesizat corect o problemă a universităților și a recomandat, în raportul dat publicității săptămâna trecută, să fie reintroduse examenele de admitere, pentru a diminua numărul absolvenților care nu au șanse la angajare după absolvire, numai că abordarea specialiștilor Curții este greșită din punct de vedere al principiilor pe care s-a bazat cercetarea, între anii 2011-2015. Ideea finanțării pe granturi nu este greșită, ci chiar binevenită, însă evaluarea pe care specialiștii au făcut-o strict din punct de vedere al cifrelor este eronată, pentru că s-a luat în considerare doar numărul absolvenților care se angajează pe domeniile pentru care s-au pregătit.
Un raport internațional (OECD) arată o corelație între creșterea PIB și numărul de absolvenți de studii superioare, iar la nivelul Uniunii Europene există un studiu recent care arată că un absolvent de studii superioare câștigă, în medie, cu 50% mai mult decât un angajat fără studii universitare, indiferent de domeniul în care s-a pregătit. Asta înseamnă că angajații plătesc taxe mai mari, de unde rezultă creșterea economică, în niciun caz ineficiența facultăților din România.
În medicină, finanțarea este de este 2,25 de puncte, dar sunt mai puține locuri finanțate pentru fiecare universitate. Cel mai mare coeficient este în Cinematografie, aproape 7, dar numărul de locuri bugetate este mult mai mic”, explică Sorin Câmpeanu, fost ministru al Educației.
ARACIS recomandă o cifră maximă de școlarizare, în funcție de resursa umană disponibilă și infrastructura, apoi, Guvernul României decide cifra de școlarizare
Galerie foto
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu