Nu te mai iubesc, dar nu pot să te uit pentru că eşti parte din amintirile mele, eşti parte din acele momente de care mi-e dor. Şi totuşi mie mi-e dor doar de acele momente, nu şi de tine.

07th august 2016

                                         Nu îmi e dor de tine, dar mi-e dor de toate acele momente pe care le-am fi putut trăi împreună şi le-am anulat existenţa într-o despărţire care ne-a lăsat reci şi goi pe interior. Ştii… probabil fiecare om are persoane care au însemnat ceva, care au însemna mult, iar acum sunt departe şi nu se vor întoarce niciodată pentru că au plecat, mai întâi de toate, cu sufletul. Şi probabil fiecare duce dorul unor clipe de fericire reală, dar nu toţi duc şi dorul oamenior alături de care au trăit acele clipe pentru că, undeva în sufletul lor, ştiu că nu ar mai fi nimic la fel şi că, dacă s-ar încerca o altă apropiere, cei doi străini cu amintiri ar rămâne, într-un final trist, tot străini.
                                         Şi dragul meu, să nu confuzi niciodată dorul cu iubirea pentru că e cu totul altceva. Pot să-ţi duc dorul fără să-ţi mai port iubirea în suflet, iar asta face ca dorul să nu mai doară, ci să fie doar… Dor… Dor de ceva ce am fi putut avea împreună. Dor de ceva ce poate aş vrea să am alături de un om pe care încă nu îl cunosc. Dor de mine însămi, cea care eram atunci când gustam fericirea alături de un om pe care îl iubeam, nu în mod special alături de tine. Nu te mai iubesc, dar nu pot să te uit pentru că avem amintiri împreună şi astfel vei rămâne mereu undeva în sufletul meu. Nu te mai iubesc, dar mi-e dor, poate de tine, poate de mine, poate de clipele trăite împreună sau poate chiar şi de noi… Cine ştie?!
                                         Nu te mai iubesc, dar nu pot să te uit pentru că eşti parte din amintirile mele, eşti parte din acele momente de care mi-e dor. Şi totuşi mie mi-e dor doar de acele momente, nu şi de tine.