Un fost tânăr instituționalizat vrea să identifice copiii
supradotați care nu au avut șansă în viață și au ajuns în sistemul de
plasament al statului. E convins că acolo se află copii cu potențial
uriaș care ne-ar putea schimba viața tuturor pe viitor.
IQ 157. Ăsta e scorul pe care mintea lui Lajos Kristof îl marchează la un test de inteligență. Un punctaj mult peste medie care îl duce în categoria denumită de psihologi „talent superior”. Dar Lajos a aflat târziu de acest 157 din capul lui. Căci de acolo de unde provine el, la casele de copii ale statului, educația și inteligența erau chestii care nu prea treceau de porțile înalte ale orfelinatelor-pușcărie. Acolo nu era timp pentru carte. Era timp pentru bătăi și umilințe.
Metoda foamea- cea mai uzuală
Și totuși această inteligență generală 157 a fost cea care l-a salvat într-un final fără să știe. Mai întâi l-a păzit de șefului de centru, o bestie. Nu poate să-și scoată din cap episodul cu copilul care a stricat caruselul. Avea un prieten în centru care era suprapoderal. Un sponsor a donat un carusel care a fost instalat în curte. Toți copiii s-au dat în el entuziasmați de obiectul care le luminaseră deodată viața. Unul dintre ei, cel obez, s-a urcat și el și atunci caruselul s-a stricat. Șeful de centru a dat vina pe el și a apucat o bâtă de la un dulap cu care l-a bătut crunt până l-a făcut vânăt. Dar nu a fost satisfăcut doar cu această pedeapsă așa că individul l-a dezbrăcat și l-a ținut în curtea centrului în pielea goală trei zile și trei nopți. Fără mâncare. Foamea era pedeapsa cea mai uzuală în centru. Foame făceai dacă lipseai de la ore, foame făceai dacă evadai din centru, foame făceai dacă nu mergeai să muncești gratis pe șantierul directorului. Căci șeful își construia „o ditamai vila în buricul Mureșului”- nu se știe din ce bani. Iar pentru a face economie îi lua pe copiii din centru și îi exploata la munci grele. „A fost o experiență groaznică iar acel om a lăsat urme adânci în sufletul copiilor”, zice astăzi Lajos. Dar exploatarea prin muncă nu era nici pe departe cel mai rău lucru care ți se putea întâmpla acolo. „Era un copil 14 ani cu tetrapareză spastică care era tot timpul bătut și violat . Foarte mulți copii erau violați acolo. Era un fel de radio-șant în care se auzeau tot felul de zvonuri și pornind de la zvonuri copilul începea să își dea drumul la gură și sa povestească ce i se întâmplase”.
IQ-ul l-a salvat de poftele carnale ale şefului
Nici șeful de centru nu era străin de aceste relații sexuale, zice Lajos. Căci erau momente când directorul nu doar lovea. Ci și mângâia. Dar mângâierile erau altfel. În primele zile când a ajuns în centrul din Mureș observase că stăpânul dădea palme mai altfel la fund băieților din cămin. I-a dat și lui una. „Mi-a zis că din drag. M-am dus la el în birou și i-am zis că dacă mai încearcă să pună mâna pe mine și să îmi atingă fie și un fir de păr o să fac reclamație la protecția copilului”. IQ 157 se pare că îl salvase atunci căci șeful pare-se nu era obișnuit să audă din gura copiilor din centru cuvintele „reclamație”, „protecția copilului” și mai ales îi era complet străin tipul acesta de reacție vehementă din partea unui orfan. De la acea discuție șeful de centru l-a ocolit pe Lajos simțindu-l un copil prea diferit față de ce era el obișnuit să supravegheze.
Băiatul a deschis ochii cu o poftă neobișnuită de a citi. La zece ani deja parcurgea cărți complicate de psihologie, filozofie, pedagogie. „Nu erau grele, le înțelegeam pentru că stăteam foarte mult în preajma adulților și îi bombardam cu întrebări. Îmi doream foarte mult să ajung cineva mare”. În clasa a V-a cei de la Organizația Salvați Copiii i-au cerut celor din centru să facă câte un eseu despre școală. Micul Lajos a început să aștearnă pe coala de hârtie expresii de neînțeles și pentru unii adulți: „plan de intervenții personalizate în educație”, „educatori de vocație”. Așa a atras atenția șefei regionale a asociației neguvernamentale și la numit voluntar în cadrul organizației. Drept recompensă în fiecare vară îl chemau în tabere de creativitate alături de micuți care aveau familii. „Am fost inclus printre copii foarte inteligenți din familii foarte bune și mă întâlneam cu ei în fiecare vară așa că de la ei am reușit să învăț curajul, că fără curaj nu voi putea să îmi depășesc vreodată condiția”.
I s-au dat aripi
După ce a terminat Facultatea de Psihologie din Târgu-Mureș și-a făcut un blog și a început să scrie despre educație. Așa a fost descoperit de expertul în educație Florian Colceag care deținea în București un ONG pentru copii supradotați, Institutul Român de Studii și Cercetări Avansate în Educația Excelenței( IRSCA). El l-a chemat în Capitală. „Mi-am luat sacoșa și am venit la București cu ochii închiși”. Florian Colceag i-a spus direct „Vreau să scot din tine cel mai bun expert pe educație din țară”. Și vorbele astea i-au dat aripi. A urcat în ierarhia asociației până la funcția de director adjunct, a lucrat cu copii extraordinari pe care îi așteptau acasă părinți extraordinari. Dar a simțit că trebuie să facă ceva și pentru cei din rândul cărora s-a ridicat. Așa a ajuns la Asociația „Desenăm Viitorul”, o organizație care militează pentru drepturile copiilor aflați în grija statului.
Un proiect menit să salveze prin știință
Lajos încearcă să strângă fonduri pentru a demara acum un program prin care să identifice copiii supra-datați din centrele de plasament care au șanse mari să eșueze în viață în pofida potențialului lor. „Statul în momentul de față le asigură copiilor hrană, haine și acoperiș. Și atât. Educație zero”. Pentru început va face recrutarea printre cei 1000 de copii instituționalizați din București dintre care îi va selecta pe cei mai înzestrați în urma unei evaluări complexe. „Apoi vom crea pentru ei o școală de excelență unde, după orele de la școală și în weekenduri, vor beneficia de toate formările din domeniul lor de pasiune”. E convins că va găsi foarte mulți copii înzestrați pentru că „pe copiii geniali nu îi găsești neapărat în familii bogate. Dumnezeu își pune darul acolo unde crede că poate să îl fructifice. Și îl pune în copii cu familii chinuite, în copii părăsiți de părinți”. Cei care vor să contribuie la salvarea copiilor de la casele de copii prin educație pot dona orice sumă pentru proiectul lui Lajos Kristof donând la următorul link: http://desenamviitorul.ro/doneaza/.
„Am fost inclus printre copii foarte inteligenți din familii foarte bune și mă întâlneam cu ei în fiecare vară așa că de la ei am reușit să învăț curajul, că fără curaj nu voi putea să îmi depășesc vreodată condiția”, Lajos Kristof
Foamea era pedeapsa cea mai uzuală în centru. Foame făceai dacă lipseai de la ore, foame făceai dacă evadai din centru, foame făceai dacă nu mergeai să muncești gratis pe șantierul directorului
![]()
Vezi galeria fotoIQ 157. Ăsta e scorul pe care mintea lui Lajos Kristof îl marchează la un test de inteligență. Un punctaj mult peste medie care îl duce în categoria denumită de psihologi „talent superior”. Dar Lajos a aflat târziu de acest 157 din capul lui. Căci de acolo de unde provine el, la casele de copii ale statului, educația și inteligența erau chestii care nu prea treceau de porțile înalte ale orfelinatelor-pușcărie. Acolo nu era timp pentru carte. Era timp pentru bătăi și umilințe.
Metoda foamea- cea mai uzuală
Și totuși această inteligență generală 157 a fost cea care l-a salvat într-un final fără să știe. Mai întâi l-a păzit de șefului de centru, o bestie. Nu poate să-și scoată din cap episodul cu copilul care a stricat caruselul. Avea un prieten în centru care era suprapoderal. Un sponsor a donat un carusel care a fost instalat în curte. Toți copiii s-au dat în el entuziasmați de obiectul care le luminaseră deodată viața. Unul dintre ei, cel obez, s-a urcat și el și atunci caruselul s-a stricat. Șeful de centru a dat vina pe el și a apucat o bâtă de la un dulap cu care l-a bătut crunt până l-a făcut vânăt. Dar nu a fost satisfăcut doar cu această pedeapsă așa că individul l-a dezbrăcat și l-a ținut în curtea centrului în pielea goală trei zile și trei nopți. Fără mâncare. Foamea era pedeapsa cea mai uzuală în centru. Foame făceai dacă lipseai de la ore, foame făceai dacă evadai din centru, foame făceai dacă nu mergeai să muncești gratis pe șantierul directorului. Căci șeful își construia „o ditamai vila în buricul Mureșului”- nu se știe din ce bani. Iar pentru a face economie îi lua pe copiii din centru și îi exploata la munci grele. „A fost o experiență groaznică iar acel om a lăsat urme adânci în sufletul copiilor”, zice astăzi Lajos. Dar exploatarea prin muncă nu era nici pe departe cel mai rău lucru care ți se putea întâmpla acolo. „Era un copil 14 ani cu tetrapareză spastică care era tot timpul bătut și violat . Foarte mulți copii erau violați acolo. Era un fel de radio-șant în care se auzeau tot felul de zvonuri și pornind de la zvonuri copilul începea să își dea drumul la gură și sa povestească ce i se întâmplase”.
IQ-ul l-a salvat de poftele carnale ale şefului
Nici șeful de centru nu era străin de aceste relații sexuale, zice Lajos. Căci erau momente când directorul nu doar lovea. Ci și mângâia. Dar mângâierile erau altfel. În primele zile când a ajuns în centrul din Mureș observase că stăpânul dădea palme mai altfel la fund băieților din cămin. I-a dat și lui una. „Mi-a zis că din drag. M-am dus la el în birou și i-am zis că dacă mai încearcă să pună mâna pe mine și să îmi atingă fie și un fir de păr o să fac reclamație la protecția copilului”. IQ 157 se pare că îl salvase atunci căci șeful pare-se nu era obișnuit să audă din gura copiilor din centru cuvintele „reclamație”, „protecția copilului” și mai ales îi era complet străin tipul acesta de reacție vehementă din partea unui orfan. De la acea discuție șeful de centru l-a ocolit pe Lajos simțindu-l un copil prea diferit față de ce era el obișnuit să supravegheze.
Băiatul a deschis ochii cu o poftă neobișnuită de a citi. La zece ani deja parcurgea cărți complicate de psihologie, filozofie, pedagogie. „Nu erau grele, le înțelegeam pentru că stăteam foarte mult în preajma adulților și îi bombardam cu întrebări. Îmi doream foarte mult să ajung cineva mare”. În clasa a V-a cei de la Organizația Salvați Copiii i-au cerut celor din centru să facă câte un eseu despre școală. Micul Lajos a început să aștearnă pe coala de hârtie expresii de neînțeles și pentru unii adulți: „plan de intervenții personalizate în educație”, „educatori de vocație”. Așa a atras atenția șefei regionale a asociației neguvernamentale și la numit voluntar în cadrul organizației. Drept recompensă în fiecare vară îl chemau în tabere de creativitate alături de micuți care aveau familii. „Am fost inclus printre copii foarte inteligenți din familii foarte bune și mă întâlneam cu ei în fiecare vară așa că de la ei am reușit să învăț curajul, că fără curaj nu voi putea să îmi depășesc vreodată condiția”.
I s-au dat aripi
După ce a terminat Facultatea de Psihologie din Târgu-Mureș și-a făcut un blog și a început să scrie despre educație. Așa a fost descoperit de expertul în educație Florian Colceag care deținea în București un ONG pentru copii supradotați, Institutul Român de Studii și Cercetări Avansate în Educația Excelenței( IRSCA). El l-a chemat în Capitală. „Mi-am luat sacoșa și am venit la București cu ochii închiși”. Florian Colceag i-a spus direct „Vreau să scot din tine cel mai bun expert pe educație din țară”. Și vorbele astea i-au dat aripi. A urcat în ierarhia asociației până la funcția de director adjunct, a lucrat cu copii extraordinari pe care îi așteptau acasă părinți extraordinari. Dar a simțit că trebuie să facă ceva și pentru cei din rândul cărora s-a ridicat. Așa a ajuns la Asociația „Desenăm Viitorul”, o organizație care militează pentru drepturile copiilor aflați în grija statului.
Un proiect menit să salveze prin știință
Lajos încearcă să strângă fonduri pentru a demara acum un program prin care să identifice copiii supra-datați din centrele de plasament care au șanse mari să eșueze în viață în pofida potențialului lor. „Statul în momentul de față le asigură copiilor hrană, haine și acoperiș. Și atât. Educație zero”. Pentru început va face recrutarea printre cei 1000 de copii instituționalizați din București dintre care îi va selecta pe cei mai înzestrați în urma unei evaluări complexe. „Apoi vom crea pentru ei o școală de excelență unde, după orele de la școală și în weekenduri, vor beneficia de toate formările din domeniul lor de pasiune”. E convins că va găsi foarte mulți copii înzestrați pentru că „pe copiii geniali nu îi găsești neapărat în familii bogate. Dumnezeu își pune darul acolo unde crede că poate să îl fructifice. Și îl pune în copii cu familii chinuite, în copii părăsiți de părinți”. Cei care vor să contribuie la salvarea copiilor de la casele de copii prin educație pot dona orice sumă pentru proiectul lui Lajos Kristof donând la următorul link: http://desenamviitorul.ro/doneaza/.
„Am fost inclus printre copii foarte inteligenți din familii foarte bune și mă întâlneam cu ei în fiecare vară așa că de la ei am reușit să învăț curajul, că fără curaj nu voi putea să îmi depășesc vreodată condiția”, Lajos Kristof
Foamea era pedeapsa cea mai uzuală în centru. Foame făceai dacă lipseai de la ore, foame făceai dacă evadai din centru, foame făceai dacă nu mergeai să muncești gratis pe șantierul directorului
Galerie foto
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu