În anul 1998, Andrew Wakefield împreună cu 12 alți medici, au
publicat un în revista medicală The Lancet, un studiu care sugera că ar
exista o legătură între vaccinul ROR și predispoziția copiilor la
autism. În pofida faptului că studiul s-a ocupat de numai 12 cazuri, nu a
existat un grup de control iar concluziile au fost de natură
speculativă, popularitatea articolul a fost extrem de mare iar rata
vaccinărilor a scăzut drastic.
Aproape imediat epidemiologii au efectuat alte studii care au infirmat
legătura dintre vaccinarea ROR și autism. Unul din motivele pentru care
unii au găsit că există o logică în legătura dintre vaccin și autism
este că amândouă evenimentele survin la aceeași vârstă.
La relativ scurtă vreme după izbucnirea scandalului 10 din cei 12
coautori ai așa zisului studiu au retractat interpretarea. Cei 10 au
spus la vremea respectivă că: ”nu a fost stabilită nicio legătură
cazuală între vaccinul ROR și autism din cauza datelor insuficiente”.
Revista Lancet a recunoscut că Wakefield nu a putut explica interesul
financiar în acest caz, ca de pildă faptul că a fost finanțat de avocați
angajați de părinți care dăduseră în judecată companii farmaceutice.
The Lancet a retractat complet lucrarea in februarie 2010 și a admis că
există câteva elemente în studiu care sunt incorecte. Wakefield împreună
ceilalți colaboraroti au fost găsiți vinovați de violare a eticii (au
efectuat analize invazive pe copii fără să obțină acordul autorităților)
și interpretare eronată (au raportat că eșantioanele analizate au fost
consecutive când de fapt au fost selective). Retractarea a fost
publicată într-un paragraf anonim din revistă, din partea editorilor.
Episodul final al poveștii este scoaterea la lumină a fraudei deliberate
a lui Wakefield de care se face vinovat (au fost alese date care
conveneau cazului și au fost falsificate faptele). The British Medical
Journal a publicat o serie de articole care au expus frauda, care pare
să fi fost făcută pentru câștig financiar.
Ceea ce este îngrijorător este faptul că frauda a fost scoasă la lumină
de o investigație jurnalistică și nu de vigilența autorităților. Cel
care a scos la lumină frauda lui Wakefield este jurnalistul Brian Deer,
de la Sunday Times, care a relatat despre falsa implicare a
thiomesalului din vaccinuri și etiologia autismului.
Pe 28 ianuarie 2010, un tribunal statutar al GMC (organizația din Anglia
echivalentă Colegiului Medicilor din România) compus din 5 membri a
găsit dovezi pentru 36 de acuzații, inclusiv patru acuzații de abuz de
încredere și 12 capete de acuzare care implică abuzul asupra copiilor cu
probleme de dezvoltare. Tribunalul a decis că Wakefield a "eșuat în
îndatoririle sale de consultant responsabil", a acționat atât împotriva
intereselor pacienților săi cât și "necinstit și iresponsabil" în
cercetarea publicată.
În pofida faptului că Wakefield a fost găsit vinovat pentru înșelarea
opiniei publice cu studiul său fals și nu mai poate profesa ca medic,
există organizații și fundații care îl susțin și finanțează.
Sursa: The MMR vaccine and autism: Sensation, refutation, retraction, and fraud
„Prin această OUG se ignoră total faptul că profesorii universitari şi celelalte cadre universitare nu se ocupă doar de actul educaţional, aceştia având un dublu rol, fiind totodată formatori de opinii medicale pentru formarea unor principii terapeutice care îi vizează direct pe pacienţi” a declarat, prof. dr. Cătălin Cârstoiu, vicepreşedinte al ADFMR, Decanul Facultăţii de Medicină a Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti. Potrivit acestuia, “învăţământul medical nu poate fi separat de practica medicală curentă, deoarece, şeful secţiei medicale este şi formator de şcoală medicală, dar şi, în egală măsură, cel care asigură şi supervizează un tratament medical corect ”. Prof. dr. Cătălin Cârstoiu a ţinut să precizeze faptul că “din nefericire pentru întreg mediu academic românesc, o rezoluţie adoptată în unanimitate, la sfârşitul lunii octombrie, de Asociaţia Decanilor Facultăților de Medicină din România, în consens cu Rezoluţia Consiliului Naţional al Rectorilor a fost ignorată în totalitate de către autorităţi “.
Prof. dr. Anca Dana Buzoianu, decanul Facultății de Medicină a Universității de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj Napoca, președintele Asociaţiei Decanilor Facultăților de Medicină din România a declarat: „actualul pachet de măsuri legislative crează riscul unei necorelări între activitatea didactică aplicativ formativă și funcționarea sistemului de sănătate. Cele două componente, educațională și de furnizarea de servicii medicale în cadrul unui spital universitar trebuie complet și permanent corelate, astfel încât activitatea medicală să se suprapună cu procesul de învățământ, acestea neputând fi separate. Ca să folosesc o metaforă, este ca și cum am încerca să separăm bătăile inimii de respirație într-un organism viu. Desigur că există multe aspecte care pot fi îmbunătățite în actualul sistem. Este bine să nu se confunde procesul de management administrativ cu cel al managementului decizional medical, care trebuie făcut de specialiștii cu cel mai ridicat nivel de înțelegere al științei medicale, pentru binele pacienților.”
La a VII-a ediţie a Conferinţei Naţionale a Asociaţiei Decanilor Facultăților de Medicină din România (ADFMR), care a avut loc între 27 - 28 octombrie 2016 la Cluj-Napoca, au fost prezenti decani, prorectori şi prodecani ai Facultăților de Medicină din București, Iași, Cluj-Napoca, Timișoara, Târgu Mureș, Craiova, Sibiu, Oradea, Brașov, Constanța, Arad, precum și din Chișinău. În cadrul conferinţei ADFMR, s-a emis o rezoluție care prezintă un punct de vedere comun asupra următoarelor probleme:
Performanţa în sistemul naţional de sănătate, prin activitatea medicală, clinică, didactică şi de cercetare contribuie decisiv la optimizarea tuturor parametrilor legați de formarea şi exercitarea profesională în domeniul Sănătate în România.Principalul avantaj al învăţământului medical din România este relaţia nemijlocită a bolnavului cu medicul, a studenţilor şi a rezidenţilor cu pacientul, sub coordonarea unor specialişti cu dublă competenţă: didactică şi medicală. Facultăţile de Medicină susţin efectiv o mare parte a activităţilor medicale, prin dotări, proiecte de cercetare şi diverse tipuri de investiţii. În acest context, disocierea administrativă a activităţii medicale şi didactice duce la separarea formării şi exercitării profesionale , periclitând dreptul la recunoaştere automată a statutului profesiei noastre, reglementat nu numai naţional ci şi sectorial, la nivelul comunității europene, ceea ce afectează colaborările internaţionale ale Şcolii Medicale Româneşti.
În consens cu Rezoluţia Consiliului Naţional al Rectorilor, ADFMR solicită:
•respectarea rolului Universităţilor/ Facultăţilor de Medicină în coordonarea procesului didactic, medical, curativ și decizional în cadrul unităţilor spitalicești cu activitate academică.
• consultarea Asociaţiei în orice proiect legislativ care afectează statutul, organizarea şi funcţionarea unităţilor clinice.