Un medic voluntar de la un spital din Galați, în
vârstă de 27 de ani, a publicat pe blogul său o scrisoare extrem de
acidă la adresa sistemului de sănătate. Materialul „Plicul mânjit al
pacientului” a făcut înconjurul blogosferei, iar reacțiile au fost
extrem de vii, pe măsura stilului textului.
Două zile mai
târziu, blogul autorului (iulianmd.worldpress.com) a fost autosuspendat,
la fel și contul de Facebook. Nu știm ce s-a întâmplat. Nu știm dacă
autorul și-a suspendat site-ul în urma unor presiuni sau a fost el
însuși speriat de valul de racții stârnit de scrisoarea sa.
Textul
de mai jos, cel cu pricina, este penultimul de pe blog. În ultimul,
autorul său scria: „Deși am jurat ca nu mai scriu, după articolul
precedent, “Plicul mânjit al pacientului…“, mă simt forțat să o fac
totuși. Pentru că din toată situația asta, ies niște chestii foarte
interesante, care exprimă o realitate tragică, dezamăgitoare. În
continuare, sunt de părere că eu nu reprezint nimic. Sunt mult prea mic,
prea la început de drum, ca să-mi permit a vorbi în numele a mii de
oameni. Nu îmi permit să pretind că pot exprima ce gândește clasa
medicală, de la un medic rezident, un medic specialist, un medic primar…
până la profesorii universitari doctori. Nu e locul meu să îi reprezint
în vreun moment, în vreun fel. Pretind doar că pot să-mi exprim
părerile și dacă mai sunt care rezonează cu ele, îi salut respectuos.”
Vă prezentăm, mai jos, textul integral...
Plicul mânjit al pacientului…
Direct
în pâine, că suntem pe grabă. Dacă te știi nerăbdator sau fără chef,
poți să închizi de acum pagina, că povestea e lungă rău. Așa… titlul
face parte dintr-un discurs al unui profesor universitar doctor, ținut
în fața a câtorva sute de studenți, exact pe tema plicului. Cred că
toată viața am să țin minte discursul ăla. Imediat după expresia “plicul
mânjit al pacientului”, profesorul a făcut o pauză de câteva secunde,
după care și-a continuat discursul. Nu știu câți au realizat, că pauza
aia a fost făcută ca ei să realizeze ce a vrut sa spună prin “mânjit”.
Probabil foarte puțini. Și probabil și mai puțini au realizat ce
înseamnă “mânjit”, în contextul ăla. Până una alta, substratul
discursului era despre cum, inevitabil, cu toții vom ajunge, mai devreme
sau mai târziu, la acest “plic mânjit”.
Ce n-am să mai uit toată
viața, e cum toată studenția am sperat că de undeva va veni o minune.
Că situația medicilor se va îmbunătăți. Că nu o să ajung vreo dată să mă
întreb cum ar fi fost dacă îmi vedeam de ce știam eu să fac până să dau
la medicină. N-am să uit deciziile mizere luate de ICCJ împotriva
medicilor, dar indirect, luate de fapt împotriva pacienților. N-am să
uit cum mase întregi de cretini s-au bucurat la deciziile astea, uitând
că într-un final ei sunt cei care vor avea cel mai mult de tras.
Să
ne lămurim exact cu ce e “mânjit” plicul… E mânjit cu eforturi.
Eforturile ăluia de a pus ceva în plic. Că probabil și-a rupt de la
gură. Probabil a rupt de la gura copiilor. Pentru sănătatea lui sau a
cuiva apropiat. E mânjit cu efortul medicului de a rezolva cazul medical
cât mai rapid, eficient și civilizat cu putință, într-un sistem care
luptă împotriva obiectivului ăsta. E mânjit cu umilința pacientului. Că
dacă n-ar fi ceva stigmatizant, nu ar face-o pe ascuns. E mânjit cu
umilința medicului. Că trebuie să accepte așa ceva, pentru că toate
cărțile, instrumentele medicale personale și hainele îl costă bani. Și
dacă reușește cumva medicul să spele umilința cu ideea că tot în
serviciul pacientului o face, vine o umilință și mai apăsătoare.
Umilința că s-ar putea ca săptămâna viitoare ăla micu să n-aiba bani de
pachet sau de transport. Sau că luna care vine s-ar putea să crească un
pic și să aibă nevoie de haine noi. Mai e mânjit cu o conștientizare
apăsătoare, a ambelor părți, că în țara asta de căcat nu se poate
altfel. Că nimeni nu are destul și e de porc să muncești aproape moca.
După ce termini de citit acest articol, te invit să citești și: Manifest pentru normalitate
Să
mai lămurim un aspect, pentru ăștia anti-plic și anti-medici: fără
plic, băi ingraților, până la ora asta ajungeați să fiți tratați de
medici veterinari. Dacă tu, băi jeg al societății, care ai făcut tu 10,
cel mult 12 clase, nu ai fi dispus să muncești pentru 1000-1500 RON pe
lună, pentru că nu te-ai “descurca”, cum crezi că unul care a făcut 12
clase, 6 ani de facultate, 5 de rezidențiat și care nu se va opri din
învățat decât când o mierlește.. Cum crezi că unul ca ăsta se împacă cu
gândul că e răsplătit mai prost decât Vasi’, de la butoane, din port? Că
pe acolo se învârt salariile medicilor.
Ustură a dracului de
tare să vezi câte un mucofan din ăsta, care umflă procentul șomajului
sau a ajutorului social, care vine și o arde nonșalant, spunând chestii
de genu’: “Da’ ce, frate? Te-am pus eu? Te-a obligat cineva să te faci
medic? Ai depus un jurământ? Fă-ți, frate, treaba, cum mi-o fac și eu!”.
Și e simplu să dai din clanța de pe tușă, când statul îți dă ție,
pentru frecat brebenelul la rece toată ziua, jumătate din cât îi dă unui
medic care-și rupe și fizicul, și psihicul. Și mai pui că și le rupe
pentru curul tău nesimțit. Ca să poți să te întorci a doua oară. Să
demonstrezi, încă o dată, că mă-ta nu era calificată să fie mă-ta.
Întrebare,
atât pentru domnii de la ICCJ (plătiți cu 10.000 – 15.000 RON pe lună),
cât și pentru sămânțarii care au impresia că medicii și-o merită:
Stimabili intelectuali, aveți idee cât costă să fii medic? Oriunde în
lume, nu doar aici în România. Nu aveți! Presupuneți, și e o presupunere
eronată. Motiv pentru care vă clarific eu, înșirându-va anumite
cheltuieli din viața de medic:
Uniformă medicală, circa 100 RON,
că doar n-ai vrea să vină medicul îmbrăcat în haine vechi, împuțite, să
te consulte, nu? Ți-ar fi scârbă…
Saboți medicali, circa 100 RON, că nu e voie să intri cu încălțămintea de stradă pe oriunde prin spital, că bagi microbi…
Stetoscop,
100 RON dacă ai ureche bună, pană la 2000 RON dacă vrei să auzi bine,
clar și extrem de eficient ce are ăla pe care îl pui…
Tratate
medicale, pfoai… Aici variem de la 300-400 RON până la sume pe care voi
nici nu le concepeți. M-a pus soția la un moment dat să îi caut un
tratat. L-am găsit. Nu la noi în țara, la noi nu există. 400+ lire
sterline. Adicătelea peste 2400 RON.
Cursuri de instruire și
perfecționare medicală, pentru ca totul evoluează. Boli, tehnici
medicale, medicamente, tratamente, etc. Toate se schimba foarte rapid.
Cât costa? Depinde de ce înveți, pleacă de la 150 RON și poți ajunge la
câteva mii de lei… Și ai nevoie de ele, ca să-ți tratezi pacienții mai
eficient, mai rapid, mai favorabil pentru ei.
Congrese medicale. Din
aceleași motive de mai sus, la care adăugam schimburile de cunoștințe și
discuțiile care vin cu evenimentele de genul ăsta. Cât mai costă și
astea? Pai sunt congrese la care e 100 RON participarea… Și apoi sunt
congrese la care taxa ajunge la 500 Euro. Adăugam transportul. Poți
ajunge să te coste transportul cât jumătate din salariu, cu trenul!
Chiria apartamentului, care variază și ea. Să zicem o medie de 900 RON, pe lună.
Întreținere, cam 150-200 RON, la două persoane.
Utilități (electricitate, televiziune, internet, telefonie), cam 150-250 RON.
Mai are rost sa mai continui?
Altă
întrebare: Știați că pentru menținerea dreptului de liberă practică,
medicul e obligat să meargă la congrese, să urmeze cursuri, să se
aboneze la jurnale medicale, etc.? Habar nu aveați. Deci cheltuielile de
mai sus nu sunt “opționale”. Sunt obligatorii.
După ce termini de citit acest articol, te invit să citești și: Manifest pentru normalitate
Domnii
și doamnele de la ICCJ sigur nu vor ajunge să citească articolul ăsta,
dar sunt convins, în schimb, că mulți brebenei blegi și anti-sănătate
își vor face drum pe pagina asta. Ca atare, să ne legăm de alte câteva
aspecte…
Aspectul #1 – Medicul ca functionar public (conform deciziei ICCJ nr. 26/2014)
Băi
opăriților, care spuneți voi că nu a obligat nimeni medicul să devină
medic. Ce spuneți voi dacă, brusc, medicul se hotărăște să se comporte
ca un funcționar public? Ce zici tu, bizon de apă dulce, dacă la ora
13:00, ești pus pe masa de operație și deschis pentru o procedură ce în
mod normal durează 45 de minute, iar programul medicului e până la ora
14:00? Zici bine, ești fericit. Dar dacă apare o complicație și la ora
14:00 tu încă ești deschis? Ce zici dacă la ora 14:00, chirurgul pune
bisturiul jos și pleacă, pentru că i s-a încheiat programul? Că doar
până la ora aia e plătit. Și la fel să facă și ultima ta speranță de
supraviețuire, anestezistul. Sigur nu ai o părere prea bună despre o
situație ca asta. Dar vezi tu, deși medicii puteau să facă asta de acum
multă vreme, n-au făcut-o niciodată. Pentru că au depus un jurământ. Au
depus un jurământ ca să te facă bine, orice-ar fi. Iar tu, dihor
epileptic, când nu îți convine ceva, le spui că ar trebui să le țină de
foame jurământul ăla.
Aspectul #2 – Retezarea unui drept al pacientului (conform deciziei ICCJ nr. 19/2015)
În
momentul în care ICCJ a decis că medicul va face 10 ani de pârnaie
pentru plic, ICCJ s-a pișat pe drepturile voastre, băi inteligenților.
Aveați o lege care vă conferea drepturi, ca pacienți. Aici discutam
despre dreptul de a-ți arăta recunoștința față de ăla care ți-a salvat
sau prelungit viața. Adică, dacă simțeai tu nevoia să-i dai ceva, fie o
floare, fie 50 RON, doar din pura recunoștință, după ce ai fost tratat,
exista un drept care îți oferea posibilitatea asta. Iar ICCJ ți l-a
luat, prostule care ești tu prost. Și acum aplauzi, și te dai cu curu’
de pământ că așa le trebuie medicilor. Dar nu-i nimic, azi un drept,
mâine altul… Iar voi, o masă amorfă de “gânditori”, veți aplauda în
continuare.
Aspectul #3 – Condiționarea actului medical VS. “Plicul mânjit”
Vedeți
voi, băi cercopitecilor, momentul în care dai plicul ăla face totul. Că
dacă un medic îți pretindea vreo ceva înaintea tratamentului, se numea
condiționarea actului medical, iar tu dacă îi dădeai, tu numeai prost.
Că această condiționare a actului medical e privită foarte prost, chiar
de medici. Bineînțeles, orice pădure are uscăciunile ei. Dar
condiționarea actului medical era sancționată și până acum. Dacă se
depunea sesizare. Că faimosul caz cu urologul din Galați s-a întâmplat
înaintea deciziei ICCJ, iar subiectul deciziei ICCJ n-avea nici în mână,
nici în gară, cu cazul din Galați. Plicul în schimb, era o modalitate
de a-ți exprima recunoștința vis-a-vis de ăla care te-a făcut om din
nou. Și era strict la alegerea voastră, nu vă obliga nimeni. Că dacă nu
dădeai nimic medicului, sigur nu te fugărea pe holuri, sau te aștepta la
colț de stradă să îți ceară socoteală. Dar voi aveți un IQ prea mic
pentru delimitări din astea fine.
Aspectul #4 – Ce o să facă medicii de acum? Dar voi ce o să faceți de acum?
Medicii
vor pleca peste granițe. O parte din ei. O altă parte din ei, și încă
una destul de consistentă, vor renunța complet la sistemul de stat și
vor migra în sistemul privat. Unde vi se va spune de la început “Banu’
jos. 2000 RON sau nici nu ma ating de tine.”. Asta după ce ați plătit
deja 50-100 RON pe consultație. Iar voi nu o să aveți ce comenta. Vi se
va tăia chitanță, deci nimic ilegal la mijloc. Și nici condiționare de
act medical nu se va putea numi. Mită nici atât. Plic nici nu mai
discutăm. Ce o să mai plângeți voi după plic, când s-o întâmpla asta… Ce
dor o să vă fie să puneți 50-100 RON într-un plic și să-l dați când
părăsiți spitalul, doar și numai dacă simțiți nevoia să îi dați.
Bineînțeles că va fi o mică parte care va rămâne la sistemul de stat.
Medici care în scurt timp vor fi depășiți din toate punctele de vedere.
Ei vor obosi din ce în ce mai tare. Calitatea actului medical va scădea.
Și eventual, își vor băga și ei picioarele. Ce veți face atunci? Ce
alte plângeri cretine veți mai avea în momentul ăla?
După ce termini de citit acest articol, te invit să citești și: Manifest pentru normalitate
Nu
vă lua nimeni banii de plăcere, inteligenților. Nu vă obliga să îi dați
și dacă vi-i lua, vi-i lua de nevoie. Că și medicul mănâncă, se pișă și
se cacă, exact ca și voi. Și el are nevoie de un moment de relaxare. Și
el are nevoie de chestii mărunte în viața lui. De comodități, de
comfort, de o viață civilizată. Că altfel nu ar fi în stare să vă mai
trateze. Dar, o să realizați, în curând, toate chestiile astea, pe
pielea voastră. Problema e că pentru voi o să fie prea târziu. O să vă
aduceți aminte, că de medici e nevoie peste tot în lume. Și dacă aici
medicii nu sunt vruți, sigur vor fi “adoptați”, prin alte țări.
În încheiere, niște întrebări care oricum vor rămâne fără răspuns:
1. Conform căror criterii din legea statutului de functionar public, pot fi medicii considerați funcționari publici?
2.
Cum poate fi plicul considerat mită, dacă donația este făcută după ce
funcția/serviciul a fost îndeplinit, încheiat, cu succes?
3. După care legi funcționează ICCJ?
Gata, am scos și asta din sistem. Zi faină tuturor!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu