Mobbing/Hărțuire

Mobbing (engleză to mob: „a ataca”) este exercitarea stresului psihic asupra cuiva la locul de activitate. Exemple de mobbing sunt: teroare psihică, șicanare repetată la locul de muncă, în școală, club sportiv, penitenciar, internet. Acțiuni tipice pentru mobbing sunt: atacuri la demnitatea persoanei prin violență verbală și fizică, insulte, sau fiind frecvent răspândite despre persoana șicanată, informații neadevărate cu scopul de o izola și chinui.

Istoric

In 1963 Konrad Lorenz descrie fenomenul de mobbing la iepuri și gâște, la apariția unei vulpi. Fenomenul este observat în 1969 și în cadrul societății umane de către medicul sudez Peter-Paul Heinemann.

Hărțuire

Hărțuirea (umană) acoperă o gamă largă de comportamente ofensive neagreabile. Acestea sunt de obicei înțelese drept comportamente destinate să perturbe sau să supere persoana împotriva căruia sunt îndreptate și au, totodată, un caracter repetitiv. În sens juridic, hărțuirea este un comportament intenționat, care amenință sau deranjează insistent. Hărțuirea sexuală se referă la avansuri sexuale nedorite și persistente, de obicei la locul de muncă, în situații în care consecințele unui refuz pot deveni, potențial, foarte dezavantajoase pentru victima hărțuită.

Legături externe

• Hărțuirea sexuală: una din șase victime demisionează, 10 noiembrie 2010, Simona Popa, Adevărul
• Te-ai culcat cu șeful? Îl poți reclama pentru hărțuire sexuală!, 1 septembrie 2004, Evenimentul zilei
• România, locul 1 la hărțuire sexuală, 23 septembrie 1999, Evenimentul zilei
• Hărțuirea sexuală, un coșmar secret, 12 octombrie 2003, Evenimentul zilei
• Româncele hărțuite se tem să facă plângere, 22 august 2005, Evenimentul zilei
• Frica încurajează hărțuirea sexuală, 2 septembrie 2004, Evenimentul zilei
• Mobbing-ul sau hărțuirea psihologică la locul de muncă, 5 martie 2011, Daniela Istrate, România liberă
• Cum te terorizează șefii pentru a te obliga să îți dai demisia, 13 decembrie 2010, Florina Tecuceanu, Adevărul
• Ajunge! Revolta angajaților terorizați la serviciu, 2 iunie 2012, Georgeta Petrovici, Evenimentul zilei
• Un român din patru a fost nevoit să suporte țipetele șefului, 19 octombrie 2010, Oana Crăciun, Evenimentul zilei
• Hărțuirea a devenit "diferență de opinii", 20 decembrie 2010, Georgeta Ghidovăț, Evenimentul zilei
• Românii înghit umilința de la locul de muncă, 20 octombrie 2010, Mariana Bechir, Adevărul
• Ce este hărțuirea morală și cum afectează ea viața firmelor?, 14 martie 2013, Cristian Bogaru, Capital
• Intimidarea la locul de muncă
• Film german cu Susanne Wolff, pe postul ARD

Prin firea mea sunt o rebela. In sensul bun al cuvantului. E o chestie de temperament, dar tine si de caracterul format in timp atat de parintii mei cat si prin autoeducatie. Trecand dincolo de bunul simt absolut necesar si tinand cont de el, nu am acceptat insa niciodata sa fiu "incalecata" de oricare din persoanele aflate in preajma mea, fie sefi, fie subordonati.
Cu toate acestea, cel putin in ultimii ani, m-am simtit oarecum sicanata. E drept ca nici eu nu am fost taman "usa de biserica", dar atitudinea mea nu a depins doar de mine, ci a fos si rezultatul atitudinii celor din jurul meu. Am muncit destul de mult in plus, mult peste atributiile mele, referindu-ma in special la profesie, doar pentru ca nu era cineva alaturi de mine care sa faca parte din treaba ce trebuia musai facute. Nu o data am fost si medic si cadru mediu sanitar (asistent) in momentele in care echipa de asistenti pe care trebuia sa o am nu era completa. Si nu am fost platita in plus pentru asta. Chiar si in situatia in care lucram in plus, doar ca medic, nu eram platita suplimentar pentru munca ce o faceam peste norma obisnuita. Mai mult, am fost fortata sa imi iau concediu fara plata fara sa il fi cerut si appoi, ani de zile am lucrat cu mai putin de trei sferturi din salariu, prestand o norma intreaga de munca si chiar mai mult decat atat. Nu imi permiteam sa gresesc nicicum, fiind vorba de viata si integritatea oamenilor de care trebia sa am grija.
Lucrurile s-au rezolvat in timp sub aceste aspecte. Numai ca au aparut altele. Am trecut la un moment dat, pe plan local, din subordinea onor conducerii Spitalului Municipal, unde aveam cel putin respect si bunavointa din partea sefilor, care, in fond, imi erau colegi intr-ale profesiei, in subordinea primariei. Aici era o problema, caci eram in subordinea unei functionarimi ce tindea sa ma cuprinda si pe mine, contrar legii, in aceeasi categorie. Plus ca atitudinea era adesea ostila; ramasesem singurul medic scolar din oras, ca atare trebuia sa ma descurc singura in anumite privinte, ceea ce este extrem de greu cand nu te ajuta nimeni cu un sfat, cu organizarea unor actiuni care sa te ajute din punct de vedere profesional. Plus ca organismul meu din ce in ce mai sleit nu reusea sa raspunda solicitarilor din ce in ce mai intense, daramite sa se refaca din toate punctele de vedere.
Ziua de 1 aprilie a venit cu o schimbare care nu era, din pacate, doar o pacaleala: primaria ne-a pasat in cadrul directiei de asistenta sociala. O miscare careia, sincer vorbind, nu prea ii vad logica. Plus ca acum imi este sefa "cu drepturi depline" o domnisoara tanara si chipesa, dar extrem de tafnoasa si intepata si care considera adesea ca trebuie sa isi impuna autoritatea prin intermediul unor ace, chiar sageti, extrem de veninoare si iritante. Presiunea nu este atat fizica, cat mai ales psihica, verbala. Orica intalnire dintre noi doua duce la scantei si tensiune, caci e greu sa accepti dominarea nejustificata fara sa ripostezi.
O astfel de atitudine din partea sefilor, oricare ar fi acestia, poate fi interpretata ca hartuire, ca presiune psihica, poate cu scopul de a elimina potentiala "victima", de a o face sa se simta umilita, tracasata, eventual sa se retraga, demisionans, pentru a face locul altuia, nu neaparat mai bine pregatit profesional cat mai "inzestrat" cu pile, cunostinte, relatii si sustinere eventual politica.
Cum aceste lucruri nu se vor schimba curand, singura sansa de supravietuire este sa devin scorpie, vipera sau alt animal ucigator. Ceea ce si voi face!Neaparat, urgent si sigur!!!