Frica pazeste "bostanaria" primariei (mai precis a primarului (inca!) in functie) (III)

In urma cu cateva zile postam urmatorul articol pe blogurile mele:

Frica pazeste "bostanaria" primariei (mai precis a primarului (inca!) in functie)

In urma cu cateva zile am preluat un articol, postandu-l pe propriile bloguri. E o scrisoare deschisa adresata actualului primar, inca in functie, din partea unui cetatean al orasului care, intamplator sau poate ca nu, este candidat la functia de primar la alegerile ce ne bat la usa. Textul este urmatorul:

Către Primarul Laurențiu Dan Leoreanu

Domnule primar, inițiativa de a vă adresa aceste rânduri a apărut pe fondul unor nelămuriri care nu și-au găsit clarificare pe durata mandatelor dumneavoastră. Această scrisoare nu are menirea de a vă contesta anumite împliniri administrative, ci de a face lumină în ceea ce privește alte chestiuni sensibile care țin de maniera în care v-ați desfășurat activitatea.

La urma urmei, măcar în campanie să primim răspunsurile pe care ni le dorim, dacă posibilitatea unui dialog deschis cu dumneavoastră este cu mult limitată în restul timpului.

AȚI FĂCUT DESTUL CU UN BUGET DE 11 ORI MAI MARE DECÂT AL FOSTULUI EDIL?

În toți acești ani de când sunteți la cârma orașului, v-am auzit și citit cu toții declarațiile de tipul „Eu am făcut!”, „Datorită mie…!”, „Ce am făcut eu, alții nici nu au îndrăznit!”, etc. Într-adevăr, lucruri s-au făcut. Dar oare lucrurile care se fac de către un primar, nu sunt ele necesare? De ce dorința asta puternică de a vă însuși orice? Unde a dispărut noțiunea de echipă care ar trebui să fie caracteristică unei administrații sau chiar unei „Mari familii romașcane”, ca să vă citez. Și, plus de asta, având în vedere că ați avut de 11 ori mai mulți bani în vistierie decât fostul edil, considerați că ați făcut destul și că tot acest destul vi se datorează în exclusivitate doar dumneavoastră, că reprezintă ceva extraordinar și nu normalitatea? Știu că poate fi dificil atunci când unele întrebări devin incomode datorită caracterului ceva mai personal, dar ele au nevoie de un răspuns.

BINOMUL UDREA – ȘTEFAN: CÂND AȚI AVUT DREPTATE, CÂND LE-AȚI LĂUDAT MODELUL ÎN 2008 SAU ACUM, CÂND PRIMĂRIA PIATRA NEAMȚ E ÎN FALIMENT ȘI SPUNEȚI „NU AȘA!”?

În perioada campaniei Elenei Udrea la Roman, ați afirmat că sprijinul dumneavoastră a mers către aceasta deoarece a adus bani în municipiu, dar în momentul izbucnirii scandalurilor care o vizau (la nivel național), v-ați dezis. Dar de primit bani ați primit, pentru că, așa cum spuseseți inițial, doamna Udrea a adus bani în oraș. Așadar, considerați că trebuie să le mulțumiți cuplului de forță Udrea – Ștefan pentru cele peste 70% fonduri atrase la Roman, sau acestea nu au contat?

AȚI INVESTIT CU DEDICAȚIE PENTRU PERSOANE DIN CERCUL DE APROPIAȚI?

O altă chestiune care nu îmi dă pace este următoarea: se vehiculează ideea în rândul romașcanilor cum că anumite investiții efectuate în Roman (ștrand, cimitir, etc.) au fost dirijate către persoane din cadrul PNL, PDL, consilieri locali ai acestor partide, etc..

Sunt doar zvonuri…?

CONSIDERAȚI A FI NESĂBUITE SAU INTENȚIONATE ACELE INVESTIȚII CARE AU FOST CRITICATE DE CĂTRE ROMAȘCANI?

Dincolo de acele împliniri ca administrator despre care vă spuneam că nu sunt contestate, au existat diverse investiții în Roman care au ridicat semne de întrebare atât pentru cetățeni, cât și pentru noi, tabăra adversă (sensul giratoriu, parcarea supraterana Piață, infrastructură străzi, ștrand, etc.). Au fost aceste investiții măsurate cu ochiul critic al unui croitor bun sau pur și simplu ați considerat că raportul cost – beneficiu nici nu contează?

Domnule primar, campaniile au fost, sunt și probabil întotdeauna vor fi presărate cu picanterii, scandaluri, dezinformări, tentative de manipulare sau distragere a atenției, etc. Dar atât eu cât și întreaga organizație PSD, am ieșit public încă de la început cu diferite apeluri, la decență, la dialog. Astăzi fac un apel către dumneavoastră, primarul orașului și practicantul virtuții, un apel la transparență.

Cu toții suntem puși în situația de a ne asuma acțiuni, decizii, la care recurgem uneori. Nu este nicio îndoială în asta. Dar, în calitate de personaje vizibile care acced la un post de conducere, nu trebuie să ni le asumăm pe întuneric. Cetățenii trebuie să fie informați, trebuie să decidă în cunoștință de cauza și trebuie să li se supună atenției și aceste necunoscute ale activității dumneavoastră.

Cu deosebită stimă,

Gheorghe Oprea,

cetățean al orașului Roman

Dupa cum se vede, textul este de foarte mult bun simt. Nu este atac la persoana si, posibil, atinge doar o parte din problemele si nelamuririle ce se pot ivi in legatura cu activitatea de pana acum a echipei manageriale din primarie.
Desigur ca nimeni nu e perfect. Desigur ca se pot face cu mult mai multe lucruri la nivelul unui oras. Si Dumnezeule! de cate lucruri este nevie la nivelul oricarui oras din Romania si mai ales la nivelul unui oras mic si saracacios cum e Romanul. Cu atat mai mult cu cat exista (inca!) facilitati care se pot valorifica cu brio la nivel local.
Primarul unei localitati este ales. De catre noi toti. De aceea tot noi, cei din comunitate, trebuie sa ii aratam unde, poate, greseste, unde s-ar cere eforturi mai intense, ce anume trebuie facut. Tot noi, cei din comunitate, trebuie sa ii monitorizam activitatea si tot noi, cei din comunitate, trebuie sa il schimbam din functie, prin vot, atunci cand suntem nemultumiti de unele lucruri. Cu atat mai mult cu cat nimeni nu este "intepenit" intr-un anumit scaun, intr-o anumita functie. Totul e sa avem curajul s-o facem.
Apropo de curaj... Cu totii trebuie sa avem curajul sa avem anumite optiuni in ceea ce priveste votul si sa ni le exprimam la momentul oportun. Si sa avem curajul, ceva mai mare, sa convingem si pe cei mai putin hotarati sa ne urmeze optiunile, Bineinteles, trebuie sa oferim argumente de bun simt.
In aceasta idee am postat articolul de mai sus pe bloguri in urma cu cateva zile. Si l-am raspandit pe internet, mai ales prin intermediul retelelor de socializare, pentru a putea fi citit de oricine e doritor sa il vada. Am facut insa greseala de a-l posta in cronologia unei prietene atat in reteaua de socializare cat si in viata reala. Greseala aproape fatala. Stiam ca e o persoana tematoare, aparent timida. Excesiv de tematoare, as putea spune: numai ce vine cineva in control la locul de munca, chiar daca e un control de rutina, care oricum nu se poate lasa cu sanctiuni, ci, mai ales, cu sugestii, numai ce o vad agitata si tremurand ca varga; o data ce intra in starea asta cu greu reusesti sa o abordezi, sa vorbesti cu ea, sa o calmezi. Nici macar nu a vazut cu ce s-a pricopsit de la mine, cu atat mai mult cu cat n a reusit sa citeasca si sa "rumege" textul, ca m-a si sunat, rugandu-ma sa sterg postarea. Doar pentru ca cineva a vazut ce postasem si a intrebat-o ceva de genul: "Dar voi cu de astea va ocupati?"
Ce puteam sa fac? Am sters postarea si am lasat-o pentru promovare doar in cronologia mea. De unde o poate citi oricand vrea. Daca vrea!...
Atitudinea asta de frica este extrem de paguboasa. Oricine si oricand poate sa profite de frica pe care o avem in noi pentru a ne domina. Si odata ce incepem sa fim dominati cu greu putem scapa de aceasta povara. O spun din proprie experienta. Iar frica, odata instalata, iti paralizeaza simturile si reactiile. Si toate functiile. Te anuleaza ca persoana sanatoasa si integra. Devine ca o boala greu de stapanit si vindecat chiar si de cele mai puternice medicamente. Iar medicamentele nu sunt mereu cea mai buna solutie de tratament: trebuie sa iti educi vointa, psihicul, moralul, in asa fel sa iti induci sugestia ca nu te lasi cuprins si dominat de boala si invaliditate.
Sa revenim la postarea in cauza. Si la ce voi face in viitor. Sigur ca nu ma voi lasa dominata de frica. Desigur ca voi actiona in limitele decentei si a bunului simt. Dar voi avea opinii si mi le voi pastra si sustine... Nu de alta dar nu vreau sa las sa castige pe cei care ar vrea ( si ar putea, daca ii las!) sa ma domine, sa profite de mine si de (non)actiunile mele determinate sau influentate de frica. Caci frica pazeste nu numai bostanaria, ci si pe cei care ocupa nemeritat anumite functii publice.

Recunosc, intentia mea era sa ma implic, in limitele decentei, in campania electorala (inca!) in desfasurare. Nu o fac de la servici, ci de acasa. Nu o fac in timpul orelor de program ci in timpul meu liber. Si, pe cat posibil, incerc sa nu implic persoane pe care le banuiesc a fi doritoare de implicare sau persoane pe care le stiu, din start, in "tabara adversa". Si asta cel putin din dorinta de a nu mi-o "lua in freza" cum se spune.
Prin urmare consider ca respect pe cat se poate regulile jocului. Din cate stiu, e liber sa te impici in campanie electorala in presa, massmedia, in mediul online. Si cand spun mediu online includ in aceasta categorie blogul propriu si personal (scuzati pleonasmul, e facut doar pentru a accentua ideea), conturile pe care le am in retelele de socializare, incluzand grupuri si pagini, mesaje, presa online... Pana aici nu consider ca am depasit regulile date de lege si decenta.
Am inteles, pana la un punct, retinerea, pana la teama, a unor persoane din anturajul meu: colegi de serviciu, prieteni, cunostinte. Pana la urma nimeni nu este dispus sa isi riste locul de munca si viata personala din pricita implicarii, mai mult sau mai putin in politica, de o anumita parte, desi aceasta teama nu mi se pare cu totul in regula. Nu cred ca cineva poate si trebuie condamnat in nici un fel pentru ca are pareri, convingeri, opinii. Mai ales ca sunt destui aceia dintre cei pe care ii cunosc personal, care sunt implicati in politica, ca simpatizanti, candidati sau chiar ocupand diverse functii publice.
Un lucru nu am inteles defel. Si nici nu-i vad logica. Iata despre ce este vorba:
Am incercat sa postez articolul in cronologia unor prieteni de pe facebook. Da, am avut aceasta imprudenta. Caci, in unele cazuri, chiar ca s-a dovedit o imprudenta. Caci am "incasat" reactii carora nu le vad logica, decat doar daca... Daca...
Sa explic acest "daca"... Am nimerit cu postarea in cronologia unor prieteni de pe facebook concitadini de-ai mei, jurnalisti in presa locala. Jurnalisti care puteau sa profite de articol si sa il combata sau sa incerce sa lamureasca cele nelamurite inca. E adevarat ca jurnalistii nu prea au voie sa dea dovada de partizanat politic pe fata si insistent, ci trebuie sa fie neutri si echidistanti. Dar se pot implica, indirect, in dezbaterile pe teme politice, Azi insa am primit un al doilea "avertisment", prin mesaje de genul: "DATA VIITOARE CIND MAI POSTATI CHESTII POLITICE IN CRONOLOGIA VA DAU REPORT LA FACEBOOK!
AVETI O DOZA DE DECENTA!". Data trecuta aparuse si o "amenintare" de genul: "Daca se mai intampla o data va dau afara din lista!"; probabil era o referire la lista de prieteni.
De ce teama asta de politica? Sau nu este teama si este cu totul altceva? Teama de opinii diferite de ale lor? Teama ca si-ar putea pierde pozitia de ziaristi cu audienta? Teama ca ar putea iesi din gratiile autoritatilor (inca!!!) in functie? Ar fi putut sterge postarea fara comentarii si amenintari, inainte de a fi vazuta de prea multe persoane. Sa aiba autoritatile locale atata influenta asupra ziaristilor? Sa aiba acesti ziaristi afinitati pentru o anumita tabara, pentru care nu permit cu nici n chip sa permita aparitia de opinii contrarii?
Poate ca ma repet: respect pe cei aflati in functii in acest moment. I-am votat pe unii dintre ei, le recunosc meritele, dar admit ca pe undeva au mai facut si greseli, uneori doar din exces de zel. Pentru aceste greseli s-ar putea sa nu le mai acord votul de incredere la alegerile care ne bat la usa. Si imi asum decizia. Dupa cum imi asum opiniile, parerile, convingerile, pe care le afirm fara sa imi fie frica. De ce sa imi fie frica? Sau mai bine spus: de ce ar trebui sa imi fie frica? Atata vreme cat dau dovada de decenta, e dreptul meu sa am convingeri, pareri, opinii si sa mi le afirm si sa mi le sustin. Atat si nimic mai mult!

Dupa ce am postat ieri articolul de mai sus, am inceput sa il distribui in retelele de socializare. Intai la modul general, public, apoi in diverse grupuri. Mai multe grupuri, aproape 20. Cam multe, ce-i drept. Pentru unii putea sa miroase a spam, dar distribuirea peste tot se practica, de pilda in mediul afaceristilor. In fine... In timp ce distribuiam articolul, primesc urmatorul mesaj: " Salut, Cristina. Am observat că postarea ta recentă ar putea încălca Standardele comunităţii Facebook în legătură cu conţinutul spam. Cred că ar fi bine să ştergi această postare, înainte să fie raportată de cineva la Facebook."
Imi venea sa ii raspund pe loc si la foc automat: "Si care e problema? Raportezi tu postarea la Facebook ca fiind spam???". Curios lucru, nu am reusit. Cred ca domnul Ciprian Acatrinei, respectivul domn, m-a blocat imediat ce mi-a trimis mesajul tocmai ca sa nu pot riposta. Pornind de la aceasta ipoteza, l-am blocat inainte de a-i trece prin minte sa faca ceva.
Stimate domn! Si oricine altcineva care gandeste la fel ca tine... Imi asum tot ceea ce postez, tocmai pentru ca nu ma aventurez sa fac afirmatii prea hazardate. In general, cand afirm ceva stiu pe ce ma bazez, fie si doar pe flerul care imi functioneaza destul de bine. Asa ca incercati sa ma combateti nu cu amenintari, ci cu argumente. Succes!!!